Diferenţele dintre ţările Europei se accentuează. Vestul este tot mai des nevoit să reamintească Estului ce înseamnă de fapt valori europene. Estul se simte ca un copil tras de urechi şi are replici pe măsură. Iar Balcanii sunt pomeniţi atunci când cele două părţi vor să schimbe discuţia. Indiferent de locul în care suntem aşezaţi pe hartă, este util să ne reamintim că democraţia nu este un cadou, ci un drept care se apără zilnic.
„Guvernul pierde popularitate într-un ritm accelerat, pierde prieteni la nivel european şi există două posibilităţi: ori dinamica se va schimba, ori va duce România într-un colţ în care nu vrea să fie. Efectul nu se va vedea mâine, dar se va vedea în 2-3 trimestre şi în mod sigur peste 5 ani”. Declaraţia a fost făcută de Otilia Dhand, analist specializat pe zona Europei Centrale şi de Est, într-un interviu realizat pentru emisiunea „Pașaport diplomatic” de jurnalistul Balazs Barabas.
„Schimbările legislative care se întâmplă acum, dacă nu vor fi anulate, deja au un impact pe termen mediu. Pe plan politic, situaţia în acest moment aş spune că este neliniştitoare, mai ales după violenţele de la protestele din august. Am văzut proteste repetate pe acelaşi subiect. (…) Un guvern nepopular printre cetăţeni, nepopular printre aliaţii externi… este foarte probabil că dacă lucrurile vor continua la fel, România va fi evaluată destul de negativ în MCV la capitolul statului de drept şi a luptei anticorupţie. Iar aceste dinamici vor putea afecta imaginea României, care influenţează deciziile investitorilor”, avertizează Otilia Dhand.
Experta mai atrage atenția într-o privință. Acești pași înapoi care se fac acum vor fi greu de corectat pe viitor. „Este tot mai greu, pe măsură ce trece timpul, pentru că oamenii se schimbă în instituţii, lucrurile merg aşa cum le-ai schimbat, iar reîntoarcerea este mult mai dificilă. Nu e vorba doar de modificarea unei legi. Judecătorii au plecat, procurorii au plecat, jurnaliştii s-au apucat de altceva. Nu poţi reface condiţiile. Poţi îmbunătăţi condiţiile, dar trebuie să fii conştient că nu poţi pur şi simplu să te întorci la statu quo-ul din perioada de dinaintea schimbărilor”, a explicat Otilia Dhand. Urmăriți mai jos interviul integral acordat unei televziiuni de știri:
Unitatea în diversitate, adică valoarea de bază a Uniunii Europene, este ameninţată de cei care vor să fie mai presus de restul. Mentalităţile din vremurile regimurilor autoritare estice, pe baza cărora cel ajuns la putere poate să facă aproape orice, ies din nou la suprafaţă şi încearcă să se impună şi se folosesc chiar de metode democratice să reuşească. Uniunea Europeană este însă despre drepturile cetăţenilor. În blocul comunitar regula este simplă: cei ajunşi în funcţii de conducere lucrează pentru binele oamenilor pe care îi reprezintă, niciodată invers.
Balazs Barabas: În anii 1980 aveam practic Europa de Est şi Europa de Vest şi cam atât. Iar în anii 1990 a apărut ideea Europei Centrale. Cum putem descrie pe scurt ideea Europei Centrale?
Otilia Dhand: Îmi place modul în care aţi început, cu anii 90 şi 80. Pentru că aceasta este imaginea cu care ne-am obişnuit şi cu care am trăit mult timp, înţelegem Europa Centrală ca o tranziţie de la statele Europei de Est, de la a fi estic la a fi altceva, a fi vestic. Iar Europa Centrală chiar a promovat transformarea Estului în Vest. Dacă erai central-european, erai pe o cale bună spre integrarea în Uniunea Europeană, în NATO. Iar dacă erai pe calea cea bună spre integrarea în aceste structuri, erai în Europa Centrală. Europa Centrală era anticamera intrării în Occident. Era ideea unui liberalism în dezvoltare, a economiei, a democraţiei. Aceasta era Europa Centrală, aşa cum o vedeam cu toţii în anii 1990.
De fapt, ea a apărut înaintea acestei tranziţii, încă în anii 80, când era exprimarea dorinţei disidenţilor de a schimba regimul, convingerea că Europa Centrală reprezenta valori umaniste, care treceau dincolo de Cortina de Fier. Avea o încărcătură culturală puternică, care trecea graniţele şi spunea ceva despre oamenii de dincolo de graniţe celor din Est. Partea interesantă este că Europa Centrală, conceptual, nu a început ca o idee de proximitate culturală în Europa.
A început ca un concept naţionalist, o expresie a ideii pan-germane la sfârşitul secolului al XIX-lea. Era perioada când statele germane se coagulau într-o unitate politică şi economică mai mare, iar unele au rămas în afară. În 1848 Imperiul German a început să ia forma de mai târziu, iar Austro-Ungaria a rămas în afară, inclusiv cu o populaţie etnică germană substanţială. Şi exista percepţia că naţiunea germană nu are locul ei geografic care să fie expresia dezvoltării ei naţionale. Această situaţie a dus la ideea Europei Centrale, ca un substitut pentru noţiunea Germaniei. Germania a devenit Imperiul German, nu exprima ideea că toţi germanii trebuie să trăiască în acelaşi loc. Iar mişcarea pan-germană căuta un înlocuitor pentru această noţiune. Care a devenit Mittel-Europa, în traducere Europa Centrală. Una din ideile preluate din zona germană era că Europa Centrală este expresia unui vis naţionalist, al pan-germanilor. Şi aşa au început să înţeleagă conceptul, care a devenit fundamental în Primul Război Mondial. Ei chiar credeau că asta urmăresc Germania şi Austro-Ungaria, că după crearea unei unităţi geografice integrate politic şi economic, vor dori să fie o mare putere în lume. Tot aşa vedeau lucrurile în SUA. Mai mulţi politicieni, veniţi din fosta Austro-Ungaria şi care luptau pentru recunoaşterea independenţei statelor lor, au folosit această idee ca pe o ameninţare, ca să influenţeze luarea deciziilor în Marea Britanie şi în SUA: dacă nu separaţi Austro-Ungaria şi nu ne daţi independenţa, veţi avea un rival la nivel mondial, Europa Centrală. Guvernele au crezut ceea ce li se spunea, dar nu voiau să meargă atât de departe, să creeze state independente în urma Imperiului Austro-Ungar. Această recunoaştere a venit doar atunci când prăbuşirea imperiului părea inevitabilă. Dar chiar şi atunci, SUA a condiţionat recunoaşterea independenţei acestor ţări de formarea unei federaţii. O federaţie care ar fi rezistat unei relansări a naţionalismului german. Ceea ce s-a şi întâmplat. După Primul Război Mondial aceste ţări au urmat propriul lor program naţionalist, dar în al Doilea Război Mondial s-au reîntors la ideea federaţiei şi au încercat să formeze una în Europa Centrală. Au semnat tratate, mă rog, tratate între guverne în exil, dar tot efortul a fost anulat de URSS. După care n-am mai auzit de Europa Centrală până în anii 1980, când a apărut conceptul umanist minunat al Europei Centrale.
***
Comunismul a fost diferit pentru ţările europene. În diplomaţie se spune des că geografia este destin. Cu cât erau mai la Est, cu atât se resimţea mai apăsat forţa autorităţii. Statele mai apropiate pe hartă de Vest se bucurau de mai multe libertăţi şi de o oarecare prosperitate. În zona noastră, libertatea era un vis care se transmitea pe unde radio, iar realitatea era greu de îndurat.
***
Balazs Barabas: În perioada socialistă era general acceptat că Ungaria, Cehoslovacia, Germania de Est erau mai dezvoltate economic sau cu o economie mai liberală, în timp ce România şi alte ţări erau sub o dictatură dură. Era Europa Centrală un concept legat de economie sau ceva mai mult?
Otilia Dhand: Nu neapărat. Europa Centrală nu are graniţe concrete. Nu se defineşte neapărat în termeni economici, este întotdeauna un concept al identităţii regionale şi depinde întotdeauna de cine preia iniţiativa dezbaterii asupra identităţii regionale. Dincolo de asta, identitatea Europei Centrale e dată de cât de mult se extind aceste caracteristici. Care pot fi economice, dacă vrem să o definim astfel, ale unei alianţe, de exemplu ţările de la Vişegrad, grup de altfel deseori identificat cu Europa Centrală, dar poate fi şi o idee mai amplă, cum a fost în anii 90, de ţări care mergeau dintr-o direcţie în alta sau care exprimau valori umaniste, liberalism, democraţie. Depinde de ce criterii stabilim pentru identitatea regională. Ea poate include, şi de multe ori se întâmplă, România şi Bulgaria. În cursul istoriei regiunii de multe ori a inclus aceste două ţări. Sau spre nord, până la Polonia şi în jos până la Grecia.
***
După ce a trecut euforia valului de libertate datorat căderii comunismului, popoarele din fostele state comuniste au văzut clar situaţia în care erau. Democraţia nu este un miracol care se instalează şi gata, aduce cu ea prosperitate pentru toţi. Este o construcţie care presupune multă muncă, susţinută de fiecare cetăţean în parte. Este complicat să iei decizii, iar pentru oameni care au fost conduşi toată viaţa lor de cineva care le spunea ce este bine şi rău este cu atât mai greu.
***
Balazs Barabas: La începutul anilor 90 credeam că odată ce ţările est-europene vor adera la UE, în 10-15 ani le vor ajunge în urmă. Dar acest lucru nu s-a întâmplat, în schimb, naţionalismul a atins cote fără precedent. De ce s-a întâmplat astfel?
Otilia Dhand: Văd o dezamăgire legată de rezultatele acestor ţări în interiorul UE. Frustrările au mai multe surse, există percepţii despre unde ar fi trebuit să fie aceste ţări în 15 ani. Din punctul meu de vedere, acest lucru a fost întotdeauna o exagerare. Este greu să te aştepţi ca oricare ţară să recupereze 40 de ani de dezvoltare în 15 ani. Dar când ţările din Europa Centrală şi de Est aderau la UE, trebuia organizat un referendum în fiecare ţară pentru a aproba aderarea. Acest lucru a îndemnat policitienii să exagereze, să prezinte cea mai frumoasă imagine posibilă despre UE. Iar în realitate, imaginea nu era chiar aşa de frumoasă. Pentru că promisiunile erau exagerate. Iar satisfacţia era doar o părticică din ce au primit din ceea ce li s-a promis. Deci dacă luăm în considerare că promisiunile erau din start exagerate, nu trebuie să ne mirăm că există o frustrare că promisiunile nu au fost îndeplinite.
Pe de altă parte, vedem o creştere a naţionalismului. Pentru mine aceasta este o altă dinamică. Are multe legături cu UE, aşteptările erau că odată ce au aderat la UE, Uniunea le va oferi o protecţie de instabilităţile economice, sociale, externe. Dar în 2008 a lovit criza financiară şi în loc să fie o forţă protectoare, marile bănci internaţionale au fost mai degrabă curele de transmisie ale crizei în aceste ţări. Şi a fost nevoie de semnarea la Viena a două acorduri interguvernamentale pentru a asigura că banii nu se “scurg” în afara acestor ţări.
A doua problemă au fost măsurile de austeritate, pentru care UE a primit multe critici din cauză că a impus austeritate bugetelor ţărilor membre, ceea ce a lovit cetăţenii. Iar politicienii locali au aruncat vina pe Bruxelles.
A treia problemă a fost criza imigraţiei. Să fim sinceri, aceste ţări nu sunt deschise către imigraţie, dacă are alte caracteristici etnice, religioase, sociale. Deci am avut trei crize consecutive, iar percepţia este că UE este sursa crizei şi nu protecţia împotriva ei. Iar toate acestea sunt un efect combinat, care a dus la frustrarea pe care o vedem. Iar din partea elitei liberale urbane, cei mai pro-europeni oameni în societăţile din Europa Centrală şi de Est, vedem multă frustrare pentru că nu sunt luaţi în serios. În cazul anumitor state UE au trecut 15 ani de când au aderat la UE şi încă se simt cetăţeni de rangul 2 în UE. Şi ei cred că n-ar trebui să fie aşa, că vocea lor ar trebui auzită, că ar trebui să fie luaţi în serios. Este un efect al faptului că nu sunt luaţi în serios şi asta provoacă frustrara claselor pro-europene. În multe privinţe asistăm la o “furtună perfectă”.
***
Uniunea Europeană a început să ia măsuri împotriva statelor care încalcă regulile casei. Naţionaliştii fără planuri concrete pentru ţările lor, găsesc un singur vinovat pentru ce se întâmplă la ei acasă. Nu corupţia, nu lipsa de viziune şi idei, nu politicile făcute din nepricepere pe genunchi etc, ci Vestul. Regulile clare, care trebuie respectate, acestea sunt cauza pentru lucrurile care merg prost în diferite ţări, după părerea liderilor populişti. Uniunea Europeană are nevoie de reforme, dar mersul ei va fi înainte, pentru că cel mai mare proiect de pace pentru noi toţi continuă.
Balazs Barabas: Cum vedeţi poziţia României în regiune acum şi în viitorul apropiat?
Otilia Dhand: România este una din ţările mai mari din regiune, nu este Polonia, dar evident nici Slovenia, deci ocupă un loc în liga de mijloc în Europa Centrală şi de Est. Vedem un mare interes pentru România din partea elitei politice, dar şi din mediul afacerilor. România joacă un rol tot mai mare în domeniul securităţii în regiunea Mării Negre. Economia s-ar spune că a crescut mult în ultimii doi ani, iar conceptul de export al afacerilor în UE poate fi interesant pentru că aşa cum vedem, graniţele comerciale se strâng în jurul UE, SUA, conceptul de a produce ceva în celălalt capăt al lumii poate că nu mai e aşa de profitabil din cauza taxelor care cresc. Iar perspectiva de a produce în locaţii mai ieftine, în regiunea dvs mai exact, la periferie, să spunem, în România, împreună cu automatizarea, ar putea fi o sursă de creştere pentru economie. Deci o lume multipolară ar putea fi benefică pentru România, într-o anumită măsură.
Balazs Barabas: Cum vedeţi instabilitatea politică din România, poate afecta situaţia pe termen lung?
Otilia Dhand: În opinia mea, deja afectează situaţia pe termen mediu. Dacă ne uităm la domeniul anticorupţiei, aceasta a început cu schimbări legislative la începutul anilor 2000. Durează mai mulţi ani pentru ca aceasta să devină o structură anticorupţie. Ceea ce vedem acum este o inversare a acelor principii, iar evoluţiile de acum vor dura mult timp până ce se vor realiza în practică. Deci schimbările legislative care se întâmplă acum, dacă nu vor fi anulate, deja au un impact pe termen mediu. Pe plan politic, situaţia în acest moment aş spune că este neliniştitoare, mai ales după violenţele de la protestele din august. Am văzut proteste repetate pe acelaşi subiect. Guvernul pierde popularitate într-un ritm accelerat, pierde prieteni la nivel european şi există două posibilităţi: ori dinamica se va schimba, ori va duce România într-un colţ în care nu vrea să fie. Un guvern nepopular printre cetăţeni, nepopular printre aliaţii externi… este foarte probabil că dacă lucrurile vor continua la fel, România va fi evaluată destul de negativ în MCV la capitolul statului de drept şi a luptei anticorupţie. Iar aceste dinamici vor putea afecta imaginea României, care influenţează deciziile investitorilor. Efectul nu se va vedea mâine, dar se va vedea în 2-3 trimestre şi în mod sigur peste 5 ani.
Balazs Barabas: Şi va fi mult mai greu de corectat.
Otilia Dhand: Este tot mai greu, pe măsură ce trece timpul, pentru că oamenii se schimbă în instituţii, lucrurile merg aşa cum le-ai schimbat, iar reîntoarcerea este mult mai dificilă. Nu e vorba doar de modificarea unei legi. Judecătorii au plecat, procurorii au plecat, jurnaliştii s-au apucat de altceva. Nu poţi reface condiţiile. Poţi îmbunătăţi condiţiile, dar trebuie să fii conştient că nu poţi pur şi simplu să te întorci la statu quo-ul din perioada de dinaintea schimbărilor.
***
Europa cu mai multe viteze, zone de dezvoltare, diferenţe economice şi aşa mai departe. Retorica liderilor europeni, diferenţele de viziune dintre ce vrea Franţa şi ce vrea Germania, cele două mari puteri din UE, sunt reale. Asta nu înseamnă că se discută despre cetăţeni de mâna a doua, cum susţin naţionaliştii europeni. Discursul este mereu acelaşi: cum să facem să ne fie cât mai bine tuturor.
***
Balazs Barabas: Auzim de multe ori vorbindu-se despre Europa cu două viteze. Poate fi asta o reacţie de protecţie din partea ţărilor occidentale faţă de frământările din Europa de Est?
Otilia Dhand: Europa cu două viteze era o idee care plutea şi până acum. Aş spune chiar că avem deja o Europă cu mai multe viteze, în măsura în care avem ţări care sunt şi altele care nu sunt membre ale zonei euro, iar altele sunt sau nu membre ale spaţiului Schengen. Deci e o dinamică care există, întrebarea e cât de mult o extindem. O ducem spre o formalizare a structurilor, va exista un miez şi o periferie sau vom lăsa lucrurile aşa cum sunt? Ştiind cum funcţionează UE şi că e nevoie de consens pentru orice, probabil că lucrurile vor merge la fel, cu mici modificări. Pentru că altfel vor fi probleme cu consensul. Dar e posibil ca treptat, miezul şi periferiile să se dezvolte singure, fără coordonare.
Balazs Barabas: Ţările din Europa Centrală şi de Est s-au aflat mai tot timpul sub diferite sfere de influenţă. E posibil ca acestea să revină?
Otilia Dhand: Mulţi ar spune că UE în sine e o sferă de influenţă. E o structură politică, care a adus la un loc marile ţări ale UE şi un grup al celor mici, în ideea de a crea un spaţiu care este integrat economic şi politic şi chiar dacă nu avem o putere hegemonică în UE, putem în mod clar identifica ţări care au un cuvânt mai greu decât altele. Deci în multe privinţe, Europa Centrală şi de Est este acum parte a sferei de influenţă a UE. S-ar putea schimba acest lucru? Da. Ar fi nevoie de o schimbare geopolitică majoră, de magnitudinea unui război major, dar evident, pe termen lung asemenea evenimente sunt probabile, dacă nu chiar inevitabile. Dar în mod sigur nu o prevăd pe termen scurt sau mediu. Dar dinamica pe care o vedem este emergenţa unor puteri mari regionale. Vedem o retragere a SUA din rolul de generator global de securitate şi evoluţii pozitive şi vedem ridicarea altor puteri: China, Rusia care încearcă să-şi consolideze propria sferă de influenţă, situaţia din Ucraina e în mod clar o reflexie a acesteia şi există multe păreri în lume care consideră că în câţiva ani vom vedea emergenţa unei structuri internaţionale multipolare, faţă de cea unipolară cu care ne-am obişnuit în perioada de după Războiul Rece. Şi toată lumea, inclusiv UE, urmăresc un loc la masa cu cei mari la nivel global.
Otilia Dhand este autoarea cărții „Ideea Europei Centrale: geopolitică, cultură și identitate regională” (The Idea of Central Europe: Geopolitics, Culture and Regional Identity, ed. I. B. Tauris, 2018). Este vicepreședinte senior la Teneo Intelligence, o firmă de consultanță politică cu sediul la New York, ariile ei de competență fiind țările din Europa Centrală și de Est. Are un doctorat în geopolitică de la King’s College din Londra, un master în studii est-europene și ruse la St Antony’s College, Oxford University, și a absolvit Facultatea de diplomație și relații internaționale de la Universitatea Matej Bel din Slovacia. Este citată adesea în presa internațională, în publicații precum Financial Times, The Wall Street Journal, CNN și Reuters, și este invitată frecvent să comenteze sau să participe la dezbateri la BBC, Sky News, Bloomberg TV, CNN și CNBC.
