Banca Națională a României pare că se teme de o nouă bulă a creditării, care să ducă la o criză asemănătoare cu cea de acum zece ani. Cel puțin la această concluzie te duc deciziile și opiniile luate de BNR în ultimul timp.
După ce a tot atras atenția asupra majorării excesive a creditului ipotecar la începutul anului, BNR a trecut acum la creditul de consum. Oferit și de bănci și de IFN-uri și care este văzut ca posibil dăunător pe viitor. Drept pentru care s-a decis plafonarea dobânzilor practicate de IFN-uri pentru finanțarea oferită, dobânzi care pot ajunge la multe mii la sută pe an, și a anunțat că este posibilă și impunerea către bănci a unui plafon de îndatorare.
În cazul IFN-urilor avem un proiect clar de modificare a regulamentului BNR nr. 20/2009, care impune cerințe de capital suplimentare, de zece ori mai mari decât cele actuale. Mai exact IFN-urile trebuie să aibă capital propriu de două treimi din suma împrumutată dacă au acordate credite de consum în ultimele trei trimestre în valoare de peste 75 milioane lei ori dacă oferă împrumuturi cu dobândă anuală efectivă peste 32,5% (de zece ori rata Lombard a BNR, care acum este de 3,25%) pentru creditele cu scadență mai mare de 90 de zile, de 100% pentru cele cu scadență între 16 și 90 de zile și de 200% pentru cele cu scadență de cel mult 15 zile.
Practic, BNR obligă IFN-urile să aducă un aport semnificativ la capitalul propriu dacă doresc să mențină nivelurile actuale de dobândă. Instituțiile financiare nebancare (IFN) nu atrag depozite de la populație, drept pentru care trebuie să se bazeze doar pe capitalurile proprii, spre diferență de băncile comerciale care au ca sursă de finanțare și sumele atrase ca depozite de la populație și companii.
Risc mare, dobândă mare
Din acest punct de vedere, pare oarecum normal să oblige IFN-urile să își majoreze capitalul sau să reducă dobânzile. Totuși, IFN-urile (în prezent sunt și bănci care au divizii de acest tip) sunt companii care acoperă un public nebancabil, care nu are acces (sau nu mai are acces) la finanțarea băncilor comerciale, purtător de risc foarte ridicat. De asemenea, agenții IFN-urilor au un mod de lucru diferit de bănci, în sensul că se deplasează la domiciliul clientului pentru încheierea contractelor și, uneori, și pentru plata ratelor.
Desigur, dobânzi anuale de 7.000%, 9.000% sau mai mult sunt demne cămătari, dar este oare nevoie de o intervenție a BNR pentru stopare? Bogdan Glăvan arată că nivelul creditelor IFN acordate în prezent este mult mai mic decât cel din 2008, mai exact la 70% din valoare de atunci, deci nu este vreun semn de îngrijorare pentru creșterea din ultimii ani.
Dar poate că BNR știe mai multe decât spune public. Pentru că altfel nu ar intra peste creditul de consum acordat de băncile comerciale, despre care spune că are o creștere care a ajuns la nivelul de semnal și poate ajunge la nivelul de alertă, la care recomandările europene spun că trebuie intervenit, după cum a arătat Florian Neagu, director adjunct al Direcției de Stabilitate Financiară a BNR într-un raport. Nivelul de semnal fiind de 0,5%,, iar cel de alertă de 3%, de la trimestru la trimestru (în prezent, nivelul este la 0%).
Mai exact, s-ar putea impune un plafon maxim de îndatorare (rata serviciului datoriei în veniturile debitorului) de 55% și de 65% pentru cei cu venituri foarte mari. Totuși, față de 2008, perioada la care ne raportăm, soldul creditelor de consum a scăzut de la 78,3 miliarde lei până la 55,3 miliarde lei.
În condițiile în care totalul creditului neguvernamental se ridica la finele lui august la 229,5 miliarde lei, iar cel al depozitelor la 285 miliarde lei, pare greu de înțeles de unde vine îngrijorarea BNR.
De unde atâta grijă?
De fapt, starea BNR care suflă în iaurt după ce s-a fript cu ciorbă nu este chiar atât de ciudată. Dar pentru aceasta trebuie să ne uităm în altă parte, mai exact la Executiv.
În primul rând, inflația a revenit pe creștere și va continua să urce; dispariția efectului datorat reducerii nivelului TVA readuce rata inflației pe plus, iar inflația atrage după sine majorarea dobânzilor. ROBOR la trei luni, indicatorul utilizat de creditori la calculul DAE, a ajuns la 1,11%, în condițiile în care acum un an era la 0,67%. Implicit cresc și dobânzile creditelor și ratele debitorilor.
În al doilea rând, deficitul comercial s-a adâncit semnificativ în acest an (6,8 miliarde euro în iulie, față de 4,8 miliarde euro în iulie 2016), iar avansul creditului de consum înseamnă și achiziția de bunuri provenite din import. Dacă adăugăm și deprecierea (ușoară) a leului față de principalele valute (euro și dolar), avem tabloul complet al unei situații deloc favorabile pentru macro sau microeconomie.
Peste toate aceasta, avem și acțiunile guvernului condus de PSD și ALDE, care face orice, numai bine nu. Exercițiul bugetar foarte slab din acest an a dus la creșteri de taxe și accize și la golirea de cash a companiilor de stat. Iar ca soluție pentru o mai bună colectare a veniturilor bugetare (în principal TVA) a decis să arunce în haos tot sectorul privat prin introducerea plății defalcate a TVA.
În aceste condiții, parcă nu mai este atât de ciudată atitudinea BNR. Poate că prognozele instituției pentru anii următori sunt mai negativ decât le anunță public și din această cauză încearcă să blocheze o bulă de creditare înainte de a avea loc. Prețurile vor crește ca urmare a inflației și a cursului de schimb, veniturile celor din sectorul privat nu (în cel mai probabil scenariu), iar taxele și impozitele au șanse mari de majorare. Poate că nu ar fi rău să fim mai precauți cu îndatorarea în această perioadă.
