La 1 decembrie 2019 se împlinesc 155 de ani de la înfiinţarea Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni, devenită ulterior Casa de Economii şi Consemnaţiuni, actuala CEC Bank.
Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni a fost concepută, încă din anul 1859, ca o anexă a „Băncii de Scont şi Circulaţiune”. Ea era inclusă într-un plan de ansamblu pentru organizarea creditului în România.
În anul 1864 este publicat planul de organizare a creditului, ca anexă la bugetul de stat, în care sunt menţionate instituţiile financiare, într-o ordine care sugera urgenţa înfiinţării lor: „Banca Fonciară”, urmată de „Banca de Scont şi Circulaţiune”, „Casa de Economie”, „Casa pentru înlesnirea micilor agricultori şi meseriaşi”, „Muntele de Pietate” şi „Casa de Depozite şi Consignaţii”, potrivit www.rador.ro.
La 28 iulie 1864, Consiliul de Miniştri aprobă proiectul de lege referitor la „instituirea unei casse de depozite şi consignaţii”, proiect prezentat de Nicolae Rosetti-Bălănescu, ministru de Finanţe ad-interim în guvernul Mihail Kogălniceanu (11 oct.1863-26 ian.1865).
Apoi, la 24 noiembrie 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza sancţionează (amendează) legea de înfiinţare a Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni. Decretul domnesc poartă contrasemnăturile prim-ministrului Mihail Kogălniceanu, ale ministrului de finanţe, Ludovic Steege, şi ale ministrului de justiţie, Nicolae Creţulescu.
În data de 24 noiembrie 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a aprobat legea de înfiinţare a băncii, decizia fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 268 din 1/13 decembrie 1864, acesta fiind practic momentul în care noua instituţie este înfiinţată oficial. La 1 ianuarie 1865, Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni şi-a început activitatea sub conducerea economistului Enric Winterhalder.
Citește și Comisia Europeană ar putea lua decizia privind capitalizarea CEC Bank spre finalul lunii
Legea pentru înfiinţarea Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni prevedea la art. 1:
„Se instituie o Casă de Depuneri şi Consemnaţiuni, care, sub autoritatea Ministerului Finanţelor şi sub privegherea unei comisiuni să strângă şi să administreze fondurile provenite din: 1) depuneri voluntare, judiciare şi administrative; 2) consignaţii ordonate sau autorizate prin articole speciale din condica civilă, criminală sau comercială sau de vreo altă lege specială şi care se vor preciza prin reglementul legii; 3) succesiunile vacante; 4) fondurile ce vor proveni din bunurile sechestrate; 5) fondurile comunale ce vor prisosi peste cheltuielile lor; 6) cauţiunile agenţilor contabili, întreprinzătorilor de lucrări publice, cumpărătorilor şi arendaşilor, întrucât acestea nu se vor face ipoteci de imobile;
7) cauţiunile ce contribuabilii vor fi datori a da în cazurile prevăzute de lege.”
Dobânda plătibilă depunătorilor a fost stabilită la 5%, începând din a 61-a zi de la data depunerii, iar restituirile trebuiau efectuate în cel mult 30 de zile de la data cererii. O depunere pe libret nu putea fi mai mică de un leu sau mai mare de 300 lei, iar două depuneri succesive nu puteau fi făcute la un interval mai mare de opt zile.
Agenţii instituţiei erau toţi casierii statului, şefii oficiilor poştale, directorii de şcoli şi învăţătorii de la sate. Din fondurile colectate erau acordate credite pentru judeţe şi comune, iar din anul 1876, şi către populaţie, prin modificarea legii de organizare a Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni care este promulgată prin Înaltul Decret din 3 august 1876 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 174 din 8 august 1876.
În evoluţia Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni se disting mai multe momente importante. Astfel, după publicarea în Monitorul Oficial nr. 12 din 16 ianuarie 1880 şi 242 din 28 octombrie, acelaşi an, a decretelor de înfiinţare a Casei de Economie, instituţie anexă a Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni, Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni îşi schimbă denumirea în Casa de Depuneri, Consemnaţiuni şi Economie (C.D.C.E). La 1 ianuarie 1881 îşi începe activitatea Casa de Economie, instituţie autonomă financiar, dar aflată sub administrarea C.D.C.E.
La 8 iunie 1897, se pune piatra fundamentală a Palatului Casei de Depuneri, Consemnaţiuni şi Economie, în prezenţa Regelui Carol I şi a Reginei Elisabeta. Până în 1875, în acel loc se aflaseră mănăstirea şi hanul „Sfântul Ioan cel Mare”, ale căror aşezăminte, datând din secolul al XVI-lea, au fost restaurate de Constantin Brâncoveanu în anii 1702-1703, fiind demolate în 1875 din cauza stării de degradare în care se aflau. Actuala clădire a fost ridicată după demolarea primului sediu al Casei de Depuneri, notează site-ul www.romfilatelia.ro.
Realizat după planurile arhitectului Paul Gottereau, cu elemente specifice din arhitectura franceză caracteristică sfârşitului secolului al XIX-lea, Palatul CEC este inaugurat în anul 1900, prima şedinţă a Consiliului de Administraţie în noul local având loc la 15 iunie. Construit în stil eclectic, palatul se termină cu o cupolă de sticlă şi metal, iar intrarea este încununată de un fronton în semicerc, sprijinit de câte o pereche de coloane de stil compozit. Cele patru volume de colţ, decorate cu frontoane şi steme, sunt acoperite de cupole în stil renascentist. O cupolă mult mai mare acoperă holul central al edificiului, în timp ce decoraţia judicioasă a faţadelor şi echilibrul volumelor care îl compun fac din acest palat un interesant monument de arhitectură a oraşului.
Citește și CEC Bank își propune să ajungă între primii 5 jucători din domeniul bancar
După intrarea României în Primul Război Mondial, alături de Antanta, în noiembrie 1916, administraţia instituţiei se scindează în două părţi: una în teritoriul ocupat – la Bucureşti şi a doua – la Iaşi. Guvernul Ion I.C. Brătianu decide evacuarea tezaurului Casei de Depuneri, Consemnaţiuni şi Economie, al Băncii Naţionale a României, precum şi a valorilor aparţinând celorlalte instituţii publice şi private, la Iaşi şi, de aici, la Moscova, pe baza garanţiilor date de guvernul rus şi de marii aliaţi ai României. În 1930, are loc reorganizarea Casei de Depuneri, Consemnaţiuni şi Economie prin desprinderea Casei de Economie, care devine ”instituţie publică autonomă”, sub denumirea de Casa Generală de Economii, persoană juridică, aflată sub autoritatea Ministerului de Finanţe (Monitorul Oficial, partea a III-a, nr. 64 din 6 septembrie 1930).
La 21 octombrie 1932, în urma modificării legii de organizare a Casei Generale de Economii, aceasta îşi schimbă denumirea în Casa Naţională de Economii şi Cecuri Poştale, prescurtat C.E.C. Prin reforma monetară, înfăptuită la 15 august 1947, depunerile la CEC au fost recalculate la raportul 1: 20.000 lei.
Prin Decretul nr. 224 din M.O. nr. 202/1 septembrie 1948, s-a înfiinţat Casa de Economii, Cecuri şi Consemnaţiuni, prescurtat C.E.C, patrimoniul noii instituţii formându-se prin contopirea patrimoniilor Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni şi Casei Naţionale de Economii şi Cecuri Poştale. Instituţiei i se încredinţează primirea şi păstrarea economiilor băneşti ale populaţiei din întreaga ţară.
După 1990, CEC îşi extinde activitatea, în 1996 începe procesul de reformare şi modernizare a CEC, din punct de vedere juridic, instituţional şi al serviciilor şi produselor bancare. Apare Legea nr. 66 privind reorganizarea CEC în societate bancară pe acţiuni, cu acţionar unic statul român, reprezentat de Ministerul Finanţelor. La 1 iunie 2005, în M.O. nr. 463, este publicată Ordonanţa de Urgenţă nr. 42/26 mai 2005, privind instituirea unor măsuri de reorganizare a Casei de Economii şi Consemnaţiuni CEC – SA, în vederea privatizării, la 3 august, în acelaşi an, este publicată Hotărârea de Guvern nr. 806/14 iulie 2005 pentru aprobarea strategiei de privatizare a Casei de Economii şi Consemnaţiuni CEC – SA, iar la 10 august 2005 Ministerul Finanţelor publica Anunţul de privatizare al Casei de Economii şi Consemnaţiuni CEC – SA.
La 12 iunie 2003, are loc deschiderea oficială a Expoziţiei Permanente cu obiecte de Patrimoniu CEC – Muzeul CEC.
În decembrie 2006, Guvernul României a stopat privatizarea CEC. La 4 martie 2008 apare în Monitorul Oficial nr. 164 Ordinul nr. 425 privind aprobarea Statutului Casei de Economii şi Consemnaţiuni CEC SA, iar la 6 mai apare Ordinul nr. 1312 emis de Ministerul Economiei şi Finanţelor, privind schimbarea imaginii şi a denumirii în CEC Bank S.A.
În 2014, cu ocazia împlinirii a 150 de ani de istorie bancară pe teritoriul României, Romfilatelia introduce în circulaţie emisiunea aniversară de mărci poştale 150 de ani de la înfiinţarea CEC, recunoscând astfel rolul jucat de către această instituţie în consolidarea sistemului bancar românesc şi dezvoltarea economică a ţării.
