Comisia de la Veneția a făcut publică vineri seară opinia sa legată de cele trei legi ale Justiției. Comisia a adus o serie de critici legate atât de procedura rapidă de adoptare, cât și referitoare la conținut. Comisia de la Veneția a notat și prevederi pozitive din cele trei legi, precum și procesul îndelungat de consultare. Comisia de la Veneția notează câteva elemente pozitive în cele trei legi ale Justiției.
Comisia de la Veneția ”regretă” că autoritățile române nu au cerut instituției un aviz înainte de adoptare.
Vezi și CCR a respins toate sesizările cu privire la cele trei legi ale Justiţiei
Observațiile Comisiei de la Veneția privesc doar aspectele semnalate de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE).
Președintele Klaus Iohannis a promulgat legile justiției, promovate de ministrul Cătălin Predoiu, fără să mai aștepte opinia Comisiei de la Veneția, în ciuda cererii comisarului european pentru Justiție, Didier Reynders.
Președintele știe că un nou aviz negativ venit de la Veneția va face imposibilă intrarea României în spațiul Schengen.
Președintele a fost somat public de USR și Forța Dreptei să aștepte ”verdictul” comisie de la Veneția, dar a promulgat ”pe fugă” cele trei legi ale Justiției.
Astfel, Iohannis face exact ce critica la infamii miniștri ai justiției Tudorel Toader și Florin Iordache, cei care au ”măcelărit” legile Justiției în favoarea politicienilor și a magistraților penali.
Iată cele mai importante fragmente din opinia Comisiei de la Veneția:
Citește aici Opinia de la Veneția (versiunea originală, lb. engleză)
Comisia de la Veneția regretă faptul că autoritățile române nu au solicitat un aviz al Comisiei de la Veneția cu privire la cele trei proiecte de Lege privind sistemul de justiție din România: proiectul de Legea privind Consiliul Superior al Magistraturii, Legea privind organizarea judiciară și Legea privind statutul judecătorilor și procurorilor, așa cum fusese anunțat de autorități și că au lăsat la latitudinea Adunării Parlamentare a Consiliului Europei să facă această solicitare, dar au apoi au solicitat ca acest aviz să fie adoptat în procedură de urgență.
Comisia de la Veneția face următoarele recomandări principale pentru modificarea legilor privind sistemul judiciar:
1. ar trebui introdusă o selecție prin concurs și pentru directorii adjuncți, nu doar pentru președinții instanțelor și ai parchetelor;
2. procurorii de rang înalt, inclusiv procurorul general, precum și procurorul-șef al DNA și DIICOT și adjuncții acestora ar trebui să fie numiți pentru o perioadă mai lungă de timp fără posibilitatea de reînnoire;
3. Procurorul general nu ar trebui să poată ocoli ierarhia procurorilor atunci când constată că măsurile de urmărire penală sunt ilegale sau nefondate. O astfel de constatare ar trebui să fie transmisă în jos prin ierarhia procurorilor;
4. ar trebui să se prevadă în mod explicit prin lege că poliția judiciară nu raportează cu privire la activitatea sa către ministrul de interne.
Spre deosebire de reformele anterioare, legile actuale au făcut obiectul unei pregătiri îndelungate încă din 2020 și au avut loc numeroase consultări cu toate părțile interesate. Acesta este un aspect pozitiv, care trebuie fi însă temperat de faptul că, la finalul procesului, dezbaterea parlamentară a fost desfășurată în mod precipitat.
Comisia de la Veneția regretă că nu a fost consultată decât după ce legile au fost adoptate, în timp ce procedura pregătitoare îndelungată ar fi făcut posibilă obținerea avizului în prealabil. Această accelerare a procedurii a condus, de asemenea, la o adoptare pripită a legilor în Parlament. Dezbaterile din Parlament au început la 12 septembrie, iar legile au fost adoptate la 17 octombrie 2022. Se pare că s-a pus la dispoziție relativ puțin timp pentru dezbateri în Parlament, deoarece a fost aplicată o procedură de urgență.
Comisia de la Veneția regretă graba procedurii de adoptare și faptul că aceasta a fost nu a fost solicitată în timp util pentru a pregăti un aviz cu privire la proiectele de lege și că ar trebui să se ocupe de legile adoptate legile adoptate în cadrul procedurii de urgență.
Procedura de numire a șefilor adjuncți în instanțe și parchete:
Deși asigurarea unei cooperări eficiente între șefii de instanțe/parchete și adjuncții acestora este un motiv valabil obiectiv, există, de asemenea, un pericol clar ca un astfel de sistem să conducă la clientelism în cadrul sistemului judiciar. Acest lucru este cu atât mai grav cu cât împreună, președintele și adjuncții pot exercita o mare influență asupra celorlalți judecători sau procurori.
Comisia de la Veneția recomandă introducerea unei selecții competitive, de asemenea pentru adjuncți. În calitate de judecători sau procurori profesioniști, aceștia ar trebui să fie capabili să asigure o cooperare fără probleme și cu persoane care au idei diferite despre management.
Numirea procurorilor-șefi:
În esență, noua procedură de numire îi conferă în continuare ministrului un rol decisiv: Ministrul justiției selectează candidații și face o propunere motivată pentru fiecare dintre posturile de conducere. „Acest lucru nu este în conformitate cu Comisia de la Veneția anterioară recomandarea anterioară a Curții de la Veneția de a atribui un rol major secției CSM respective. În cadrul discuțiilor pe care le-a purtat ministrul a subliniat că, în conformitate cu Constituția, ministrul justiției, și nu CSM, este cel care are autoritate în ceea ce privește urmărirea penală.
Comisia de la Veneția recomandă ca articolul 144 § 1 din Legea privind statutul judecătorilor și procurorilor să fie modificat pentru a prevedea că procurorii de rang înalt, inclusiv procurorul general, precum și procurorii șefi ai DNA și DIICOT și procurorii șefi ai acestora adjuncți să fie numiți pentru perioade mai lungi și fără posibilitatea de reînnoire, pentru a garanta că aceștia sunt independența funcțională.
Informarea soluțiilor de către Procurorul General al României:
Articolul 68 § 3 permite ca măsurile procurorilor să fie infirmate nu numai de către procurorul ierarhic superior, ci și direct de către procurorul general, atunci când acesta constată că că acestea sunt ilegale sau nefondate. Astfel, procurorul general, care este numit de către autoritățile politice, va putea interveni direct în fiecare caz individual din țară, fără necesitatea ca instrucțiunile să fie transmise în josul ierarhiei procurorilor. Posibilitatea de a interveni direct ar putea fi folosită în mod abuziv pentru a împiedica urmărirea penală justificată în cazuri specifice. Cu toate acestea, posibilitatea de a ocoli ierarhia procurorilor poate fi problematică.
Noua secție specială pentru magistrați:
În avizul său din 2022 privind proiectul de lege privind desființarea Secției pentru de Investigare a Infracțiunilor Penale din cadrul sistemului judiciar, Comisia de la Veneția insistase asupra faptului că „desființarea SIIJ nu ar trebui să fie un obiectiv în sine”. Comisia și-a exprimat îndoielile dacă „o structură de procurori nespecializați la nivelul parchetelor de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a celor de pe lângă curțile de apel”. va fi mai bine plasată pentru a efectua anchete privind acuzațiile de corupție ale judecătorilor și procurori decât actualul parchet specializat DNA”
Comisia de la Veneția regretă faptul că legiuitorul nu a restabilit competențele înainte de înființarea SIOJ și recomandă restabilirea competențelor DNA pentru ca și să investigheze și să urmărească penal infracțiunile comise de judecători și procurori.
Elemente pozitive:
Comisia de la Veneția notează câteva elemente pozitive, în primul rând faptul că în prezent nu există sau
nu pare să existe interferențe politice în activitatea DNA. Chiar dacă legile ar fi fost în cele din urmă adoptate
într-un mod precipitat, în cadrul procedurii de urgență, pregătirile anterioare au inclus
consultări cu toate părțile interesate.
În ceea ce privește numirea și revocarea unor persoane de rang înalt (procurori), este pozitiv faptul că acest lucru este acum reglementat la nivel de lege, mai degrabă decât prin ordinul ministerial, iar implicarea mai multor actori în aceste numiri oferă un aspect pozitiv și un grad important de transparență.
De asemenea, este pozitiv faptul că instrucțiunile procurorilor către subordonații procurori trebuie să fie în scris și legale și că trebuie să fie prezentate motive atunci când acestea contrazic o decizie a unui procuror din subordine.
Procurorul general nu are competența de a infirma deciziile procurorilor din cadrul DNA sau DIICOT.
În cele din urmă, este pozitiv faptul că controlul de către ministrul Justiției poate viza doar chestiuni manageriale.
