Nevoia de a atrage investiții și de a promova exporturile, cu scopul de a sprijini industrializarea, diversificarea economică și transformarea structurală este la fel de mare ca oricând, pentru orice stat în curs de dezvoltare și mai puțin dezvoltat, la fel ca pentru orice stat dezvoltat, de altfel, dacă ne uităm la numeroasele politici industriale noi adoptate în ultimii ani de către tările dezvoltate, care se bazează într-o măsură semnificativă pe atragerea investițiilor în general și a investițiilor străine directe, în special, este de părere Daniel Stăncescu, CEO AdePlast.
Domnul Stăncescu a explicat: “La nivel global, cererea de investiții este la fel de puternică ca întotdeauna, oferta scade și piața este mai puțin prietenoasă decât în urmă cu câțiva ani. Se conturează, din ce în ce mai clar, tendința de scădere a investițiilor productive transfrontaliere și crește ritmul adoptării tehnologiilor digitale în lanțurile de aprovizionare globale, în multe industrii. În acest context, UNCTAD (Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare) vede esențială o creștere explozivă a utilizării zonelor economice speciale (SEZ – Special Economic Zones), peste 1000 fiind identificate în utimii cinci ani și alte 500 aflate în curs de implementare, ca instrumente de politică pentru atragerea investițiilor în scopul dezvoltării industriale. Dar, din păcate, statul român pare că nu vede aceste mișcări globale, la fel cum pare că nu vede faptul că în viitorul foarte apropiat va trebui să facă față nu doar provocărilor asociate unui climat de investiții și comerț mai dificil, ci se confruntă și cu alte provocări, dintre care cea mai importantă este noua revoluție industrială, care ar putea eroda puternic importanța costurilor scăzute ale forței de muncă – avantajul concurențial tradițional al României în cursa atragerii investițiilor străine”.
Datele oficiale arată, în 2018, o creștere a ponderii vânzărilor filialelor companiilor multinaționale la 32% din PIB-ul global, un nivel al activelor de peste 110.000 miliarde de dolari și circa 76 de milioane de salariați, a mai precizat CEO-ul AdePlast.
Potrivit lui Daniel Stăncescu, spre comparatie, în 1990 (care ar fi trebuit să fie anul de start al României în cursa modernizării sale), aceste filiale aveau active de peste 6.200 miliarde de dolari și circa 28 de milioane de salariați.
*Vânzări de 7.000 miliarde de dolari, în 1990, vânzari de peste 27.000 miliarde de dolari, în 2018
În 19902 au fost înregistrate vânzări în valoare de 7.000 miliarde de dolari, iar în 2018, acestea (n.r. vânzăile) s-au cifrat la 27.000 miliarde de dolari, a mai spus șeful AdePlast.
Fie că ne place, sau nu, aceste companii multinaționale sunt vectorul globalizării și orice stat aflat în competiție cu restul pentru atragerea investițiilor străine, trebuie să aibă relații cu acești jucători globali, a mai subliniat domnul Stăncescu.
“Are, oare, statul nostru relații măcar cu aceste companii, cunoscută fiind lipsa de dialog a unor guverne cu mediul de afaceri? Nu prea se vad… Așa cum nu se vede nicio companie multinațională deținută de statul român. Și acest lucru, în condițiile în care, la nivel global, sunt peste 1.500 de astfel de companii, în peste 73% dintre acestea statul deținând, direct sau indirect, majoritatea. Să vorbim la nivel regional, de Europa Centrală și de Est? Statele vecine au mers pe un model care s-a dovedit câștigător: au utilizat resursele pe care le aveau, monopolul din țara de origine și au mers în țările învecinate, evident sprijinite de statul de origine”, a declarat CEO-ul AdePlast.
Domnul Stăncescu subscribe opiniei potrivit căreia antreprenorii formează coloana vertebrală a unei economii, celei conform căreia o economie națională are, în egală măsură, nevoie de capital autohton și de capital străin, însă un antreprenor are, astăzi, nevoie de susținere și de o consolidare a spiritului său.
Economia României are nevoie, mai mult decât oricând, de educație antreprenorială, întrucât contextul în care ne aflăm este unul diferit total de capitalismul clasic, în care s-a născut și dezvoltat antreprenorul român care, în lipsa unor instituții specializate sau mentori care să-i ajute să se orienteze, s-au autoeducat, a mai spus șeful AdePlast, adăugând: “De altfel, deopotrivă, și antreprenorul, și corporația multinațională au nevoie de investiții ale statului în trei domenii prioritare: infrastructuă, educație, sănătate. Am pierdut, deja, atât de mult timp, trebuie să ne trezim și ă vedem cât de mult se transformă lumea noastră”.
În ciuda unor povești antreprenoriale de success, dezvoltate în Romania de întreprinzători români, care validează viziunea și curajul antreprenorului român – două dintre trăsăturile definitorii ale succesului în internaționalizarea afacerilor -, nu contăm ca țară de origine în universul companiilor multinaționale pentru că ne-a lipsit maturitatea, ne-au lipsit resursele financiare, ne-a lipsit suportul statului, a mai subliniat domnul Stăncescu.
În opinia sa, programele de promovare a exportului nu sunt suficiente pentru internaționalizarea afacerilor antreprenoriale românești, iar odată ieșit pe alte piețe prin filialele sale, antreprenorul român va vedea singur diferențele, va căpăta și mai multă experiență și va învăța și mai multe lucruri pe care le va aduce acasă.
*Piața din România – numeroase oportunități pe termen mediu și lung
Nu în ultimul rând, Daniel Stăncescu a vorbit și despre piața materialelor de construcții din România, considerând că aceasta oferă multe oportunități, în special pe termen mediu și lung: “Avem circa 430 locuințe/1.000 de locuitori, față de o medie a UE de aproximativ 480 locuințe/1000 de locuitori, cu o valoare maximă de 570 în Grecia, 550 în Portugalia sau 540 în Spania. Sub valoarea noastră se afla doar Slovenia, Slovacia, Polonia, Luxemburg. Românul are un atașament special față de casa sa, el vrea să fie proprietar, motiv pentru care cererea va continua sa crească”.
Aproximativ 51% din cele 9 milioane de locuințe din România sunt construite înainte de anii 1970, cee ace înseamnă că este, și va fi, o piață importantă a lucrărilor de întreținere și reparații, a mai precizat CEO-ul AdePlast, menționând că, în ceea ce privește ponderea locuințelor construite înainte de 1970, ne depășesc doar 6 state din UE – Franța (52%), Italia, Germania, Suedia, Belgia, Danemarca (62%) și suntem la egalitate cu Austria (51%).
România prexintă, însă, un potențial imens pe segmental non-rezidențial, unde statistica indică diferențe extrem de mari față de alte țări membre: în România avem aproximativ 975 mp de clădiri comerciale/1000 de locuitori, față de peste 5.700 în Germania sau 2.500 în Polonia și 562 mp de cladiri de birouri/1000 locuitori, față de 5.200 în Germania sau 2.300 în Polonia, a mai atras atenția Daniel Stăncescu.
