Icoanele și orele de religie în școlile Moldovei

0
104

În timp ce în unele țări europene nordice, religia nu este prezentă în școli, în Republica Moldova lucrurile sunt diametral opuse. Religia este predată ca o disciplină opțională, icoanele și alte obiecte religioase se regăsesc în instituțiile de învățământ, precum și prezența unui cleric la evenimentele școlare este binevenită.

Citiți și Dezvață-ți copilul să mai vorbească urât

Potrivit Constituției Republicii Moldova, biserica este separată de stat. Mai mult, în Codul Educației este specificat că învățământul este laic, în afara religiei. Cu toate acestea, în unele cabinete și pe coridoarele școlii mai vedem câte o icoană într-un colț, ori alte obiecte religioase. De asemenea, la unele evenimente, vin preoți care țin câte o rugăciune și mai sfințesc instituțiile și elevii.

Părerile părinților, referitor la prezența religiei în școli atât ca obiect de studiu, cât și ca obiceiuri, sunt împărțite. Astfel, unii își doresc ca educația religioasă să continue și în școală, iar alții cred că rugăciunile își au locul numai în biserică. În schimb, Ministerul Educației are o poziție neutră față de acest subiect și susține că deciziile depind de părinți.

Anul acesta, în Liceul Teoretic „Mircea Eliade” nu se predă disciplina opțională religia și asta pentru că elevii pur și simplu nu au solicitat-o.

Grigore Vasilache, directorul instituției, spune că nu vede niciun rău în faptul că fețele bisericești mai trec pragul liceului. „Dacă lumea nu se simte lezată atunci când are loc o lecție de religie sau vine preotul la anumite evenimente, atunci nu este nicio problemă. Dacă apar nereguli în acest sens, părinții reacționează. Anterior, am avut discuții cu elevii despre istoria religiilor. Avem pregătit și un cadru didactic care ar putea preda acest obiect, dar nu au apărut solicitări de la elevi. Când a fost discuția despre orele opționale, nu a apărut ideea disciplinei de religie”, explică directorul instituției de învățământ.

Credința și religia face parte din personalitatea elevilor. De această părere este experta în politici educaționale, Liliana Nicolăescu-Onofrei. „Ține de ceea ce împărtășesc cei care învață. Ar fi mult mai ușor și mai bine dacă toți ar avea opțiunea să meargă la biserică, să aibă cui să se confeseze, să aibă o relație bună cu preotul lor. Ar fi și mai corect de separat procesul educațional și partea de religie, dar oricum aceasta ține de cultura persoanei. Nu cred că trebuie de pus interdicție și lucrurile trebuiesc explicate și nu impuse. Ar fi frumos ca și la alte discipline opționale să se prezinte istoria religiilor și Ministerul Educației lucrează la aceasta”, a declarat experta.

Prezența unui lider spiritual în rândul creștinilor, inspiră încredere și speranță

Sunt multe semne de întrebare la programul școlar cu privire la această disciplină, potrivit lui Ion Andronache. Acesta este student la Academia de Teologie Ortodoxă din Moldova, și afirmă că astfel cultul ortodox, în persoana Mitropoliei Moldovei este favorizat în acest proces. „Această situație s-a creat în urma unui compromis politic, dar are și o explicație și din perspectiva istoriei poporului nostru, dar și al numărului majoritar de cetățeni care sunt membri ai comunității ortodoxe din Moldova.

Cifra precum că 90 la sută din comunitate e creștin-ortodoxă nu mai este actuală, a scăzut mult în ultimii ani. De aceea disciplina ce se studiază în școli are statut de disciplină opțională și se predă doar copiilor ai căror părinți conștienți au cerut acest lucru în scris, printr-o cerere”, explică teologul.

Dacă administrația instituției de comun acord cu toți părinții au solicitat prezența unui cleric la primul/ultimul sunet sau cu altă ocazie, atunci nu există nicio problemă.

Ion Andronache adaugă la cele spuse că prezența unui lider spiritual în rândul creștinilor, inspiră încredere și speranță. „Însă dacă această solicitare vine ca o simplă tradiție și obișnuință, fără nicio responsabilitate și credință, atunci ea este inutilă. Sunt foarte multe școli în Republica Moldova în care copiii și părinții lor au alte convingeri religioase care sunt incompatibile cu creștinismul și cu ortodoxia. Din acest motiv, oficierea unui Te Deum, stropirea cu agheasmă etc. nu sunt primite cu inimă bună de aceștia, iar în acest caz trebuie de evitat pe cât se poate situațiile care ar putea aduce dezbinare și ură interconfesională în rândul copiilor. Copiii trebuie educați cu dragoste, iar acest sentiment trebuie să unească sufletele copiilor cu ale dascălilor”, concluzionează teologul.

Atitudine universală față de toate cultele

Ministerul Educației susține părinții și în alegerea pe care o fac, fie că vor religia în școli sau nu. Rodica Josanu, șefa secției juridice din instituție, amintește că învățământul de la noi din țară este unul laic, astfel prezența icoanelor sau a preotului în cadrul orelor va fi acolo unde părinții au solicitat asta. „Într-un cabinet în care se desfășoară orele de religie ar putea să se regăsească atribute religioase și ele o să fie valabile pentru că transmit mesajul disciplinei. Dar în cazul că asta se întâmplă în afara orelor de religie, atunci numaidecât trebuie de coordonat cu părinții. Pot să vă zic că nu am avut petiții sau situații în care să fie o anumită contestație la acest subiect. În linii mari, sunt activități la care participă un anumit cerc de persoane care agreează aceste evenimente și lucruri”, a declarat șefa secției juridice pentru ziarul TIMPUL.

Funcționara publică fiind întrebată despre ce putem face dacă identificăm astfel de cazuri, a recomandat să ne adresăm directorului școlii sau ministerului. „Dacă noi avem icoane în alte spații comune de învățare atunci noi sesizăm directorul instituției publice. Îi amintim că este vorba de o instituție publică și este laică. Dacă nu ia atitudine, se recomandă părinților să facă o sesizare la Ministerul Educației. Pe lângă cultul ortodox care se studiază majoritar, s-ar putea ca și cei din alte confesiuni să aibă asemenea necesități. Trebuie luată o atitudine universală în toate cazurile”, concluzionează Rodica Josanu.

Orele de religie – îndoctrinarea elevilor

Expertă în libertatea de religie, Olesea Perean explică problema din punct de vedere istoric și social. „Din perspectiva standardelor internaționale, în relațiile între biserică și stat, unele state au o marjă de apreciere destul de largă, adică parlamentul are posibilitatea să adopte un cadru legal în conformitate cu contextul social-politic și cultural în care se află țara. Avem Grecia unde în Constituție scrie că biserica este legată de stat, respectiv în parlament poate participa și patriarhul. Pe de altă parte, există state care se autosepară de biserică și invers, de exemplu țara noastră. În Constituția noastră este scris că statul este separat de cultele religioase. Codul Educației spune că învățământul este laic, de asemenea este interzisă îndoctrinarea de orice tip al copiilor. Respectiv, dacă ai în școală icoane, biserici, preoți înseamnă că ai o tentativă de îndoctrinare a copiilor. Mai mult, se lezează drepturile minorităților religioase. Mai ales că la noi școlile sunt generale și pot să existe copii de alte religii decât majoritatea”, susține Olesea Perean care este și ofițer național în drepturile omului al oficiului ONU din Moldova.

O altă problemă care o identifică specialista este educația moral-spirituală care se învață obligatoriu în clasele primare și orele de religie care sunt facultative în clasele gimnaziale. „Aici trebuie de analizat cât de corect este predată educația moral-spirituală din perspectiva faptului că biserica este separată de stat și statul nu poate să îndoctrineze copii, inclusiv religios. Pentru că au fost cazuri când profesoara care preda lecțiile era profund religioasă și îndoctrina copiii. Este și o problemă a cărților, pentru că ele sunt prezentate din perspectiva creștin-ortodoxă. Este o problemă, pentru că elevii pot fi și de alte religii”, a concluzionat experta în libertatea de religie.

Conform Ministerului Educației, numărul elevilor care urmează orele de religie a scăzut în ultimii cinci ani de la 76 de mii la 41 de mii. În 2015, cursul a fost predat la treapta gimnazială în 476 de şcoli, iar la treapta liceală – în 26 de instituţii de învăţământ.

Pentru a afla care este părerea părinților despre icoane sau alte obiecte religioase, despre prezența unui cleric la evenimentele ce au loc în școală și despre orele de religie, am efectuat un sondaj de opinie printre mămicile dintr-un grup de o rețea de socializare.

Dumitrița Alexeev, Chișinău

Apartenența la o anumită religie nu trebuie să fie un factor discriminatoriu, copiii nu trebuie divizați în ortodocși, catolici, evrei. Dacă vreți să educați un copil evlavios, faceți-o acasă, la biserică, și nu la școală. Personal, îmi doresc ca al meu copil să decidă dacă vrea sau nu să creadă în anumite duhuri. Nu în ultimul rând, cred că școala trebuie să educe copiii încrezători în propriile puteri, copii conștienți, adică să nu aștepte ca acel Cineva să îl ajute sau să (nu) facă anumite lucruri din frică.

Victoria Fedorcan, s. Lăpușna, raionul Hâncești

Nici eu nu-s contra să învețe religia, de exemplu din Biblie să învețe diferite istorioare. Multe sunt interesante, cu sens și cu învățătură, dar de obicei nu se învață religia și obiceiurile ortodoxe.

Ala Revenco, Chișinău

Sunt pentru religia în școală, cu condiția că vor fi opționale și frecventate doar de acei copii, ai căror părinți au dat acordul pentru aceste lecții. Icoanele și lumânările în școală cred că sunt ceva în plus. La careuri consider că preoții nu au ce căuta, iar ce ține de sfințire – mai mult e o tradiție, care ar putea fi petrecută în afara orelor de studii, fără prezența presei, doar cu doritori din cadrul colectivului pedagogic și nicidecum a elevilor. Lecțiile de religie trebuie să fie orientate către promovarea valorilor umane prin prisma religiei, semnificația evenimentelor precum botezul, cununia etc., și nicidecum să nu se bazeze pe slujbe și rugăciuni. Cred că nouă cu adevărat ne lipsește spiritualitatea și un mic curs de religie care ar explica copiilor ce este aceasta și care este semnificația ei în viața noastră. Nu va dăuna copiilor.

Lilia Railean, Chișinău

Aș vrea ca copilul meu să primească o educație creștină nu doar acasă, ci și la școală. Personal, la școală am avut diriginta care ne învăța valorile credinței. Desigur fără paranoia și fanatism. Noi în clasă am avut doi copii de altă religie, nu am avut niciodată un conflict. Nimic nu trebuie de impus, la fel și religia, fiecare decide pentru sine. Totul trebuie să se petreacă la nivel fără jigniri. Eu respect toți oamenii indiferent de religie atâta timp cât nimeni nu va insista cu anumite ideologii. Așa am învățat de la profesoara mea și asta aș vrea să facă și copilul meu.

Cătălina Marian, Chișinău

Religia în școli nu are ce căuta. Este alegerea și decizia fiecărei familii dacă vrea sau nu vrea să-și crească copiii religioși și ce religie aleg. Există alte modalități prin care copiii în școli pot fi învățați să fie buni, corecți, empatici.

Diana Mardari, Rezina

Copiii de altă religie trebuie să asculte tot, pentru că asta e religia noastră transmisă din moși-strămoși.

sursa: timpul.md

Lăsaţi un mesaj

Te rugăm să adaugi un comentariu
Vă rugăm să completaţi numele

*