Cupa Mondiala din 1958 a fost gazduita de alta tara din Europa, Suedia, iar pentru prima oara s-au inscris in competitie peste 50 de tari din toata lumea. S-a jucat pe 12 stadioane din tot atatea orase, iar cele 16 echipe au fost impartite in 4 grupe.
Marea dezamagire a fost Anglia, dupa ce la 6 februarie 1958, fotbalul britanic a fost grav afectat de tragedia aviatica a lui Manchester United la intoarcerea de la Belgrad, unde disputase cu Steaua Roşie un meci pentru Cupa Campionilor. Si-au pierdut viata 23 de oameni printre care 8 jucatori, 3 oficiali ai echipei si 8 ziaristi.
Semifinala dintre Franaa si Brazilia a fost cel mai frumos meci al turneului. Just Fontaine a egalat dupa golul lui Vava, iar apoi brazilienii s-au impus cu 5-2, dominand prin actiunile lui Didi si tanarului Pele. In celalalt penultim act, suedezii au învins Germania de Vest cu 3-1, care cucerise trofeul cu 4 ani inainte. Nemtii au cedat apoi si in finala mica, invinsi cu 6-3 de francezi.
Finala s-a jucat la 29 iunie, pe arena Rasunda din Stockholm, cu peste 50.000 de spectatori. Nordicii au deschis scorul dn minutul 4, prin Nils Liedholm, dar brazilienii s-au dezlantuit apoi. Vava si Pele au bifat cate o “dubla”, a mai punctat si Zagallo, iar pentru gazde, Agne Simonsson a redus diferenta spre final.
Victoria cu 5-2 a sud-americanilor a evidentiat doi fotbalisti: Pele, care a marcat intr-o finala la doar 17 ani, si Garrincha, o extrema care avea un picior mai scurt din nastere si un dribling ametitor.
Golgheterul campionatului a fost francezul Just Fontaine, cu 13 reusite, urmat de Pele si germanul Helmut Rahn, cu cate 6 goluri. Cea mai prolifica a fost Franta, cu 23 de goluri.
Imaginea definitorie pentru mondialul din 1958, va ramane peste timp cea a lui Pele, care la 17 ani si 8 luni a fost purtat pe brate de colegi la finalul partidei de pe Rasunda. A fost totodata intoarcerea sitlului care a diferentiat nationala Braziliei fata de celelalte reprezentative, bazate pe disciplina tactica si scheme de joc adaptabile. Este vorba de Ginga, adica un fel de adaptare a libertatii si creativitatii copiilor din favele, ce jucau desculti si cu mingi din carpe visand sa ajunga vedete mondiale, la fel cum Pele visase pe cand jongla cu portocale, in aplauzele altor brazilieni, dornici sa razbune istoria umilinta in finala din 1950.
Sursa: Europa FM
