Vaccinarea a deschis niște superbe prăpăstii în rândul unei societăți care și așa nu dădea pe dinafară la capitolul unitate.
Peste o astfel de prăpastie am purtat un dialog – deși recunosc că mai mult am ascult stupefiat – cu un antivaccinist convins. Pe scurt, lung a fost el, am aflat că sunt surprinzător de naiv că am încredere în Uniunea Europeană, Guvernul României, știință, OMS, medici și am acceptat să mă vaccinez și că în maxim trei ani o să îmi care flori la mormânt. Am avut o singură obiecție, să nu rupă florile, să le lase să crească la locul lor.
Curios din fire, l-am întrebat și despre sursele de informare, care i-au oțelit convingerile, reamintindu-i că de un sfert de veac mă ocup cu treaba asta, cu știrile. Argumentul a fost zdrobitor: ”am Facebook de cinci ani, zilnic îl citesc, știu tot”.
În fața evidenței e bine să te apleci respectuos și să te retragi cu căciula în mână.
