Șocul geopolitic cauzat de invazia militară a Ucrainei de către Federația Rusă zguduie nu doar sistemul european de securitate, ci și securitatea energetică a Uniunii Europene.
Declanșată, nu întâmplător, în mijlocul unei crize a prețurilor gazelor naturale și a energiei electrice pe continentul european, agresiunea militară rusă a mizat, foarte probabil, pe o reacție slabă și lipsită de coeziune a țărilor europene, tocmai pe fondul dependenței foarte ridicate a acestora de importuri rusești de energie și de alte materii prime.
Rusia este al doilea mare producător de gaze naturale al planetei, după SUA, dar este cel mai mare exportator, în special către Europa. Rusia este, de asemenea, între primii trei mari producători de țiței, după SUA și Arabia Saudită, dar este cel mai mare exportator de petrol crud al planetei (8 milioane barili/zi, mb/z, în 2021). Exporturile de țiței și gaze naturale reprezintă circa jumătate din totalul încasărilor din exporturile rusești.
Pe 9 martie, Statele Unite au decis să extindă sancțiunile la importurile de țiței din Rusia. Decizia a creat imediat incertitudine pe piețele internaționale, deși SUA nu au importat din Rusia mai mult de 8% din consumul zilnic de țiței (media anului 2021).
Situația este complet diferită în Uniunea Europeană, care își acoperă nu mai mult de o treime din consumul de gaze naturale prin importuri din Rusia, în cea mai mare parte printr-un sistem de conducte construit prin Ucraina încă din timpul Uniunii Sovietice.
În plus, 35% din importurile europene de țiței sunt din Federația Rusă, adică circa jumătate din exporturile zilnice de țiței ale Rusiei. Acesta este motivul pentru care UE nu s-a raliat imediat la decizia americană de a extinde sancțiunile economice în mod direct asupra exporturilor de energie din Rusia.
Situația în România
România are o situație relativ privilegiată, fiind un producător semnificativ de gaze, într-o regiune de dependență extrem de ridicată – între 80% și 100% – de gazele din Rusia. Dar chiar și așa, dependența României de importurile de gaze rusești a crescut constant în ultimii ani, depășind 20% în 2021, după cum este indicat în figura de mai jos.
Consumul de gaze naturale în România
Pentru a înțelege impactului unei sistări pe termen scurt a importurilor de gaze naturale din Federația Rusă3, dar și a provocărilor pe termen mediu de eliminare a acestora, trebuie analizat modul în care gazele sunt consumate în România.
În 20204, consumul total a fost de 113 TWh, conform datelor Eurostat. Figura de mai jos redă evoluția consumului de gaze naturale, pe principalele categorii, remarcându-se o scădere graduală a consumului total începând cu 1990.
După cum se poate observa, consumul a scăzut semnificativ în ultimele decenii, ajungând la mai puțin de 50% din volumul consumat la începutul anilor 1990.
Acest lucru se datorează și unei reduceri generale a consumului de energie, pe fondul închiderii a numeroase instalații industriale energofage ale regimului comunist. Gazele naturale continuă să aibă o pondere de aproximativ o treime din mixul energetic al României.
Implicațiile sistării importurilor pe termen scurt (1 an)
O întrebare-cheie este dacă, în eventualitatea unui scenariu extrem de întrerupere a fluxurilor de gaze provenind din Federația Rusă, România și-ar putea asigura pe termen scurt atât consumul intern, cât și un nivel de înmagazinare suficient pentru a limita problemele de aprovizionare pe parcursul sezonului rece (noiembrie-martie).
Scenariul sistării importurilor de gaze din Rusia
În cele ce urmează, vom analiza bilanțul fluxurilor estimate la nivel zilnic și total pentru perioada aprilie 2022 – martie 2023, subliniind capabilitatea României de a-și îndeplini obligațiile de înmagazinare și a traversa iarna 2022-2023 fără importuri de gaze din Federația Rusă, în ipoteza nivelului de stoc propus de Comisia Europeană. După cum am precizat deja, în cazul României, acest nivel ar fi de 26,4 TWh.
Opțiuni de reducere a potențialului deficit de gaze:
- Reducerea consumului de gaze pentru încălzire
- Utilizarea combustibililor alternativi în anumite termocentrale
- Reducerea consumului marilor consumatori industriali
Eliminarea completă a importurilor de gaze până în 2030
Pe termen mediu, cea mai sigură metodă de eliminare a dependenței de importuri de hidrocarburi provenit din Federația Rusă este reducerea consumului de combustibili fosili în întreaga economie, inclusiv a gazului natural.
- Hidrogen verde pentru sectorul industrial
- Înlocuirea producției de energie electrică din gaze naturale
- Instalarea pompelor de căldură pentru încălzirea gospodăriilor
Recomandări pentru implementarea a zece măsuri ambițioase, dar fezabile:
- Lansarea unei campanii de informare pentru reducerea temperaturii ambientale în locuințe, identificarea spațiilor neutilizate și evitarea supra-încălzirii din clădiri publice și comerciale;
- Actualizare listei consumatorilor întreruptibili de siguranță, pe baza unei centralizări a datelor de consum de gaze a termocentralelor și a producătorilor industriali;
- Renunțarea la investiții în noi rețele de distribuție a gazului și în termocentrale care nu funcționează în cogenerare de căldură și chiar interzicerea centralelor murale în clădirile noi;
- Lansarea unui program național pentru instalarea pompelor de căldură;
- Accelerarea eficientizării energetice a clădirilor în sinergie cu promovarea prosumatorilor;
- Eliminarea tuturor barierelor legislative și simplificarea procedurilor de avizare a proiectelor regenerabile, precum și extinderea urgentă a rețelelor electrice de transport și distribuție;
- Prioritizarea hidrogenul produs prin electroliză și folosirea acestuia eminamente în industrie;
- Retehnologizarea instalațiilor industriale cu activitatea întreruptă temporar;
- Formarea profesională a specialiștilor energetici și sporirea capacității administrative;
- Alinierea strategiei de securitate energetică cu tranziția energetică și climatică.
Citește și: Gazele ruseşti continuă să fie livrate în Europa
