În centrul vibrant al Capitalei, printre străzile mereu aglomerate și clădirile impunătoare, se ascunde o mică oază de liniște și frumusețe – un refugiu verde atât pentru locuitorii orașului, cât și pentru vizitatorii săi. Este vorba despre Grădina Cișmigiu, unul dintre cele mai vechi și iubite parcuri din București, al cărui farmec se întinde adânc în istoria orașului.
Povestea parcului Cișmigiu
Locuitorii din Bucureșteni s-au plimbat de zeci, poate chiar sute, de ori prin parcul Cișmigiu, fără să-i cunoască originile. Deși a fost inaugurat abia în anul 1854, la jumătatea secolului al XIX-lea, puțini știu că povestea viitoarei grădini publice începuse cu mai bine de 70 de ani în urmă.
Ce înseamnă cuvântul ”cișmigiu”, de fapt
În 1780, Alexandru Ipsilanti, domnitorul Țării Românești de atunci, a solicitat Marelui Cișmigiu, responsabilul lucrărilor de cișmele ale orașului, să construiască două izvoare în acea zonă. De asemenea, același Mare Cișmigiu și-a ridicat o casă în apropiere, iar parcarea viitoare urma să îi poarte numele.
Primul izvor, amplasat în locul unde se află acum intrarea în parc, a generat o baltă uriașă și inestetică, care l-a enervat pe domnitorul țării, acesta dispunând imediat drenarea puțului.
Ani mai târziu, în 1848, Barbu Știrbei a venit la putere și a demarat proiectul de construire și amenajare al primei grădini publice a Bucureștilor, ordonând crearea unui heleșteu și a unui canal care să aibă legătură directă cu râul Dâmbovița.
Prima grădină publică din București, provocarea lui Barbu Știrbey
Pentru acest proiect impresionant, Știrbei Vodă l-a angajat pe nimeni altul decât grădinarul peisagist Carl Friedrich Wilhelm Meyer, cel care fusese directorul Grădinilor Imperiale din Viena.
Meyer a proiectat Grădina Cișmigiu într-un stil romantic, inspirat de tendințele europene din acea perioadă. Planul său includea alei aranjate simetric, lacuri artificiale, pâraie, punți și poduri, toate încadrate de vegetație variată și frumos aranjată.
Pentru amenajarea grădinii publice, specialiștii au adus aproximativ 30.000 de arbori şi arbuşti din jurul oraşului, precum şi plante ornamentale de la Braşov şi Viena.
Ani mai târziu, în 1880, muncitorii au împrejmuit spațiul verde cu 60 de felinare cu lampă, urmând ca în 1892 parcul să fie luminat electric în totalitate.
Descoperă și: Podul Mare din Cişmigiu consolidat şi renovat
Ce nu aveai voie să faci în Cișmigiu
Boierii, prinții, burghezii și oamenii înstăriți își îndreptau pașii către aleile Grădinii Cișmigiu, savurând plimbările alături de domnișoarele lor, rostind cuvinte de dragoste și promisiuni interzise.
Desigur, atmosfera plăcută era guvernată de anumite reguli stricte. Vizitatorilor grădinii publice le era interzis să lase mizerie pe jos, să vorbească tare, să folosească un limbaj nepotrivit sau să desfășoare orice fel de activitate comercială.
Locuri de atracție în Grădina Cișmigiu
Unul dintre punctele de atracție deosebit de frumoase în Grădina Cișmigiu este, fără îndoială, „Rotonda Scriitorilor”, inaugurată în anul 1943.
Aici pot fi admirate busturile unor personalități literare de marcă din cultura românească, printre care se numără Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, George Coșbuc, Ion Creangă, Vasile Alecsandri și Titu Maiorescu.
O altă zonă de interes pentru turiști este cunoscută sub numele de „La Cetate”, unde vizitatorii pot explora ruinele unei mănăstiri construite în anul 1756 de către logofătul Văcărescu. Conform legendelor locale, se spune că această mănăstire ar fi avut un tunel secret care leagă Palatul Crețulescu de malul Dâmboviței.
În plus, un alt obiectiv demn de vizitat este izvorul Sissi Stefanidi, o statuie care înfățișează o mamă îndoliată, care toarnă apă dintr-un ulcior, fiind cuprinsă de durerea pierderii fiicei sale. Monumentul cioplit a fost donat primăriei orașului București de către familia tinerei care a pierit la doar 21 de ani.
Sursa: playtech.ro
