Săptămana viitoare vor avea loc simulări la examenele naţionale pentru clasele a VIII-a, a XI-a și a XII-a. Rezultatele de anii trecuţi de la BAC nu au fost tocmai satisfăcătoare, ceea ce confirmă încă o dată faptul că dacă vrei să iei notă mare trebuie să înveţi serios și e bine s-o faci din timp. PedagoTeca vine în ajutorul tuturor elevilor care vor alege să susţină examenul la logică și argumentare, psihologie sau sociologie, cu o serie de teste care să-i ajute să înveţe mai structurat și să se poată verifica singuri.
Disciplinele la care se organizează simularea probelor scrise ale examenului de bacalaureat naţional pentru elevii clasei a XII-a în anul şcolar 2016-2017 sunt: limba şi literatura română, limba şi literatura maternă (pentru elevii care au urmat studiile liceale într-o limbă a minorităţilor naţionale), matematică, istorie, fizică, chimie, biologie, informatică, geografie, logică, argumentare şi comunicare, psihologie, economie, sociologie, filosofie.
În contextul în care rata de promovare înregistrată de absolvenţii care au susţinut probele examenului naţional de Bacalaureat 2016 este sub 70%, înseamnă că pregătirea elevilor pentru aceste examene lasă mult de dorit.
Disciplinele umaniste, spre deosebire de matematică sau fizică, solicită poate mai multă atenție la detalii și o mai bună capacitate de memorare, deci și mai mult timp de învățare.
Un grup de specialiști conduși de prof. John Dunlovsky de la Kent State University au căutat răspunsul la acestă întrebare testând mai multe modalități de a învăța.
Cele mai eficiente metode s-au dovedit a fi auto-testarea (în special cu ajutorul fişelor de învăţare) și exersarea în timp (împărţirea materialului de studiat pe o perioadă mai lungă de timp).
PedagoTeca vine în ajutorul elevilor care vor să dea examenul la logică și argumentare, psihologie și sociologie cu o serie de teste, structurate pe capitole, concepute în conformitate cu programele şcolare în vigoare. Testele conţin ȋntrebări cu patru variante de răspuns, una singură fiind corectă. Ȋn formularea ȋntrebărilor şi a variantelor de răspuns s-au urmărit evidenţierea conceptelor/ideilor esenţiale, clarificarea conţinuturilor, dar şi problematizarea acestora.
În continuare vă prezentăm prima serie de teste la cele trei discipline, urmând ca în perioada următoare să revenim cu exerciţiile pentru următoarele teme, dar și cu răspunsurile corecte.
Mult succes!
Disciplina: LOGICĂ ȘI ARGUMENTARE
Tema: NOŢIUNI INTRODUCTIVE
- Principalele forme logice sunt:
a. noțiunea, argumentul și premisa;
b. propoziția, inferența și teza;
c. noțiunea, propoziția și raționamentul;
d. inferența, premisa și concluzia.2. Forma logică ce reflectă la nivelul gândirii clase (categorii) de obiecte este:
a. propoziția;
b. noțiunea;
c. inferența;
d. argumentul.3. Propozițiile care exprimă cunoștințe sau informații diverse reprezintă :
a. propoziții cognitive;
b. propoziții interogative;
c. judecăți de valoare;
d. exclusiv premise ale unei inferențe.4. Corespondența dintre enunțul unei propoziții și faptul real descris de aceasta determină:
a. funcția propoziției în frază;
b. funcția propoziției în cadrul unui raționament;
c. caracterul de lege logică al acesteia;
d. valoarea de adevăr a propoziției.5. Validitatea reprezintă o caracteristică:
a. a propozițiilor cognitive;
b. a tuturor inferențelor;
c. exclusiv a inferențelor inductive;
d. exclusiv a inferențelor deductive.6. Criteriul după care propozițiile se clasifică în propoziții de observație și propoziții teoretice este:
a. valoarea de adevăr;
b. modul în care poate fi stabilită valoarea de adevăr;
c. corespondența cu faptele reale;
d. rolul pe care îl au într-o inferență.7. O propoziție poate fi considerată propoziție de observație numai dacă:
a. valoarea ei de adevăr poate fi stabilită prin simpla inspectare a faptului real descris de aceasta;
b. enunțul său corespunde faptului real descris;
c. exprimă legi universale;
d. este adevărată.8. Propoziția „Suma unghiurilor unui triunghi este egală cu 180º ”:
a. nu este o propoziție adevărată;
b. nu este o propoziție de observație;
c. nu este o propoziție teoretică;
d. nu este o propoziție cognitivă;9. O propoziție cognitivă:
a. nu exprimă o informație;
b. exprimă o întrebare;
c. poate avea o anumită valoare de adevăr;
d. nu poate fi o propoziție de observație.10. Un argument deductiv valid cu premise false:
a. poate conduce uneori și la o concluzie adevărată;
b. nu poate conduce la o concluzie falsă;
c. conduce întotdeauna la o concluzie falsă;
d. nu poate conduce la o concluzie adevărată.11. Argumentele inductive:
a. se caracterizează prin corectitudine logică;
b. se caracterizează prin forță sau tărie inductivă;
c. pot avea validitate inductivă;
d. nu pot produce niciodată concluzii adevărate.12. Dacă printr-o inferență deductivă cu premise adevărate se obține o concluzie falsă, atunci inferența respectivă este:
a. nevalidă;
b. validă;
c. corectă din punct de vedere logic;
d. b și c.13. Indicatorii logici ai argumentării sunt:
a. premisele și concluzia;
b. teza și argumentele;
c. expresii tipice prin care se pun în evidență premisele și concluzia unei inferențe;
d. expresii tipice prin care se indică validitatea unei inferențe.14. Pentru a obține în mod cert o concluzie adevărată este necesar să fie respectate:
a. exclusiv condițiile de validitate;
b. concomitent condiția materială (adevărul premiselor) și condiția formală (validitatea inferenței);
c. concomitent condiția formală (adevărul premiselor) și condiția materială (validitatea inferenței);
d. condițiile cu privire la adevărul premiselor.15. Fie următoarea argumentare: Aeste B, pentrucă C este B şi A este C. Se poate susţine
a. teza argumentării este reprezentată de propoziţia “C este B”;
b. indicatorul de concluzie este “pentru că”;
c. “A este B” reprezintă teza argumentări, iar “pentru că” reprezintă indicatorul de premisă;
d. niciuna dintre variantele de mai sus nu este corectă.16. Nu este adevărat că inducţia completă:
a. produce concluzii probabile;
b. produce concluzii adevărate;
c. se comportă asemenea unui argument deductiv valid;
d. b şi c.17. Afirmaţia falsă despre inducţia incompletă este:
a. fiecare element al clasei este examinat;
b. concluzia are un caracter amplificator ȋn raport cu premisele;
c. este o modalitate de raţionament ipotetic;
d. concluzia are un caracter probabil ȋn raport cu premisele.18. Criteriul după care raţionamentele deductive se ȋmpart ȋn mediate şi imediate este :
a. gradul de probabilitate al concluziei ȋn raport cu premisele;
b. numărul cazurilor examinate;
c. corectitudinea logică;
d. numărul premiselor.19. O condiţie pe care trebuie să o ȋndeplinească un grup de propoziţii pentru a fi un raţionament este :
a. să aibă şi indicatori de premisă şi indicatori de concluzie;
b. să aibă exact două premise;
c. să conţină termeni abstracţi;
d. să aibă drept concluzie o propoziţie ce este consecinţa necesară sau suficientă a premiselor.20. Nu se poate spune despre argumentare că:
a. este un proces de demonstrare a unei idei;
b. este formată dintr-unul sau mai multe raţionamente;
c. este construită dintr-o singură propoziţie;
d. variantele a şi b.21. Argumentarea amplă este formată din :
a. o premisă şi mai multe concluzii;
b. mai multe premise şi o concluzie;
c. două premise şi o concluzie;
d. cel puţin două raţionamente.22. Inferenţa inductivă slabă este cea ȋn care :
a. concluzia are un grad scăzut de probabilitate;
b. sunt examinate doar o parte din cazurile posibile;
c. concluzia este la fel de generală ca premisele;
d. premisele sunt mai generale decȃt concluzia.23. Criteriul după care raţionamentele inductive se ȋmpart ȋn complete şi incomplete este :
a. gradul de probabilitate al concluziei ȋn raport cu premisele;
b. numărul cazurilor examinate;
c. corectitudinea logică;
d. numărul premiselor.24. Inducţia incompletă reprezintă:
a. o trecere de la general la particular;
b. o trecere de la premise adevărate la concluzii adevărate;
c. o particularizare prin transferul informaţiilor despre anumite cazuri cercetate spre toate cazurile existente.
d. o generalizare prin extinderea informaţiilor despre anumite cazuri cercetate la toate cazurile existente.25. Inferenţa „A şi B sunt de tip C. A şi B sunt de tip D. Prin urmare, toate cele de tip D sunt şi de tip C.” reprezintă un exemplu de:
a. inferență deductivă validă;
b. inferență deductivă imediată;
c. inducție completă;
d. inducție incompletă.26. În funcţie de corectitudinea logică raţionamentele deductive pot fi:
a. mediate si imediate;
b. valide si nevalide;
c. corecte şi valide;
d. silogisme şi paralogisme.27. Raţionamentul inductiv complet este:
a. o generalizare într-o clasă infinită de obiecte;
b. o inferenţă prin care se examinează toate cazurile existente;
c. o trecere de la examinarea tuturor cazurile existente la examinarea unei părţi dintre acestea;
d. o particularizare într-o clasă finită de obiecte.28. Raţionamentul Dacă unii S sunt P, atunci toţi S sunt P este un exemplu de:
a. inducţie completă;
b. conversiune;
c. inducţie incompletă;
d. deducţie validă.29. Raţionamentul deductiv prin care concluzia se obţine din cel puţin două premise este:
a. imediat;
b. valid;
c. incomplet;
d. mediat.30. Din argumentare nu fac parte:
a. indicatorii argumentării;
b. regulile argumentării;
c. temeiurile;
d. teza.
Disciplina: PSIHOLOGIE
Tema: SENZAŢIILE
- Acum câteva luni când s-a mutat la noul sãu apartament, lângã garã, programul de somn a lui Radu a fost mult afectat din cauza zgomotului; acum însã Radu doarme liniştit, fãrã a mai auzi zgomotul trenurilor. Aceasta este efectul:
a.legii sinesteziei;
b. legii contrastului sensorial;
c. legii adaptãrii;
d. legii sensibilizãrii.2. Senzaţia este procesul psihic care redã însuşirile obiectelor:
a. în totalitate;
b. separate;
c. panoramic;
d. în imagini unitare.3. În timpul antrenamentului la baschet, Mihai simte o sete puternicã. Acest fenomen este:
a. o senzaţie gustativã;
b. o trebuinţã primarã;
c. o senzaţie organicã;
d. o senzaţie proprioceptivă.4. În timp ce pentru Ana mirosul de portocalã are un efect plãcut şi energizant, pentru Victoria acesta provoacã dezgust, întrucât îl asociazã cu episoadele de boalã din copilãria ei. Acest exemplu ilustreazã faptul cã tonalitatea afectivã a unei senzaţii:
a. depinde de caracterul plãcut sau neplãcut al stimulului;
b. depinde exclusiv de natura stimulãrii;
c. depinde de personalitate;
d. depinde de experienţa anterioarã a subiectului.5. Deşi Eric este un tip vigilent, trezindu-se în fiecare dimineaţã cu 5 minute înainte de a suna alarma, ieri dimineaţã, dupã ce seara dinainte învãţase pânã noaptea târziu, a întârziat la şcoalã deoarece nu a auzit ceasul. Aceastã situaţie ilustreazã faptul cã intensitatea senzaţiei depinde de:
a. intensitatea stimulului;
b. starea generalã a organismului;
c. gradul de sensibilitate al analizatorului;
d. suprasolicitarea analizatorului auditiv.6. Directorul Observatorului Astronomic de la Greenwich din 1795 a concediat un tânãr asistent, acuzându-l de neglijenţã în serviciu deoarece a întârziat cu o jumãtate de secundã înregistrarea trecerii unei stele peste primul meridian. Aceasta ilustreazã faptul cã durata unei senzaţii este influenţatã de:
a. durata acţiunii stimulului;
b. efectul de latenţã şi postacţiune;
c. faptul că oamenii se deosebesc dupã durata perioadei de latenţã;
d. senzaţia apare la un interval de 100-150 miimi de secundã dupã acţiunea stimulului.7. Adãugarea unei linguriţe de zahãr într-o canã de 300 ml ceai reprezintã un stimul:
a. minimal absolut;
b. maximal absolut;
c. diferenţial;
d. operational.8. Existã oameni care pot cãlca peste cãrbuni încinşi fãrã a simţi senzaţia de durere. Acest lucru se explicã prin:
a. lipsa receptorului specializat în senzaţiile tactile;
b. durata scãzutã de interacţiune cu stimulul;
c. afectarea verigii centrale specializate în decodificarea impulsului nervos;
d. imposibilitatea apariţiei senzaţiei specifice.9. Calea de conducere a influxului nervos este veriga internã a analizatorului alcãtuitã din fibre nervoase sensitive şi mai mulţi centri subcorticali. Rolul ei este acela de :
a. transformare a impulsului nervos în fapt psihic;
b. a asigura autoreglarea analizatorului;
c. a realiza o analizã primarã a influxului nervos şi un prim filtraj senzorial;
d. a trece stimularea exterioarã într-un cod neurofiziologic.10. Calitatea unei senzaţii depinde de:
a. calitatea interacţiunii cu stimulul;
b. însuşirile concrete ale obiectelor şi fenomenelor;
c. intensitatea stimului şi starea subiectului;
d. natura stimulului şi caracteristicile structural-funcţionale ale analizatorului.11. Este cunoscut faptul cã persoanele lipsite de vãz dezvoltã mai mult sensibilitatea tactilã şi olfactivã. Acest fapt se explicã prin:
a. legea sinesteziei;
b. legea compensaţiei;
c. legea adaptãrii senzoriale;
d. legea semnificaţiei.12. Dupã natura conţinutului informaţional, senzaţiile pot fi:
a. exteroceptive, proprioceptive, chinestezice, de echilibru, interoceptive;
b. vizuale, auditive, tactile, chinestezice;
c. gustative, olfactive, organice;
d. cutanate, de durere, vibratoare.13. Senzaţiile sunt procese psihice cognitive, ceea ce înseamnã cã:
a. cunoaşterea prin senzaţii are un caracter limitat;
b. senzaţiile se raporteazã la anumite însuşiri ale obiectului şi nu la toate însuşirile;
c. sunt instrumente prin care se cunoaşte realitatea;
d. existenţa unei senzaţii este posibilã doar în condiţiile integritãţii analizatorului.14. Senzaţiile sunt procese senzoriale, ceea ce înseamnã cã:
a. fiecare senzaţie reflectă o singurã însuşire a unui obiect;
b. imaginea specificã a senzaţiei este una proximalã şi imediatã;
c. reflectã doar însuşirile concrete, direct accesibile organelor de simţ;
d. sunt procese psihice elementare.15. Un pahar de apã la temperatura camerei ni se va pãrea rece, dacã anterior am bãut un ceai fierbinte şi respectiv cald, atunci când anterior am bãut o limonadã rece cu mai multe cuburi de gheaţã. Acest exemplu ilustreazã:
a. un contrast succesiv;
b. un contrast simultan;
c. adaptare senzorialã;
d. sensibilizarea analizataorului.16. Ardeiul iute, piperul şi alcoolul induc o senzaţie localã de cald, chiar dacã tocmai le-am scos din frigider. Acest fenomen apare ca efect al:
a. interacţiunii analizatorilor termic şi gustativ;
b. legii sinesteziei;
c. contrastului senzorial;
d. sensibilizãrii.17. Procesul psihic senzorial prin care se semnalizeazã, separate, însuşirile concrete ale obiectelor şi fenomenelor poartã numele de:
a. senzaţie;
b. percepţie;
c. reprezentare;
d. gândire.18. Orice proces psihic de producere a unei senzaţii implicã prezenţa:
a. discriminãrii;
b. analizatorului;
c. identificãrii;
d. interpretãrii.19. Senzaţiile sunt imagini primare deoarece:
a. reflectã o singurã însuşire a unui obiect;
b. sunt primele imagini care apar în relaţie cu obiectul;
c. apar şi se menţin doar în relaţia faţã în faţã cu obiectul;
d. semnalizeazã însuşirile concrete ale obiectelor.20. Informaţiile pe care le primim prin senzaţii sunt cele legate de:
a. însuşiri izolate legate de gust, miros, culoare, duritate, temperaturã;
b. totalitatea însuşirilor unui obiect sau fenomen;
c. însuşiri concrete şi caracteristice redate schematic;
d. utilitatea obiectelor din jur.
Disciplina: SOCIOLOGIE
Tema: METODOLOGIA CERCETĂRII SOCIOLOGICE
1. Instrumentele folosite în ancheta sociologică sunt.
a. experimentul;
b. interviul și chestionarul;
c. interviul și experimentul;
d. chestionarul și analiza documentelor.
2. Grupul reprezentativ de persoane selectat dintr-o populație cu scopul studierii anumitor informații reprezintă:
a. un grup social;
b. un grup formal;
c. un macrogrup;
d. un eșantion.
3. Metoda de cercetare a realității sociale care, prin aplicarea unor întrebări subiecților, produce date ce sunt conținute în răspunsurile acestora, este reprezentată de:
a. ancheta sociologică;
b. observația;
c. eșantionarea;
d. ipoteza de lucru.
4. Provocarea unei situații controlate care să permită verificarea unei ipoteze cu privire la anumite aspecte sociale reprezintă:
a. ancheta sociologică;
b. interviul;
c. experimentul sociologic;
d. studiul documentelor.
5. Analiza de conținut este un instrument integrat:
a. anchetei sociologice;
b. interviului;
c. analizei documentelor sociale;
d. ipotezei de lucru.
6. În funcție de modul în care se implică cercetătorul, observația poate fi:
a. intenționată sau neintenționată;
b. participativă sau nonparticipativă;
c. ştiințifică sau sub acoperire;
d. structurată sau nestructurată.
7. Interviul sociologic este un instrument:
a. ce conține preponderent întrebări deschise;
b. ce conține doar întrebări închise;
c. integrat observației;
d. pe care nu-l putem folosi în studiul de caz.
8. Orice investigație sociologică începe cu:
a. alegerea metodei;
b. eșantionarea ;
c. prelucrarea informației;
d. formularea problemei.
9. Un chestionar sociologic:
a. nu trebuie să conțină întrebări deschise pentru că apare pericolul nesincerității;
b. este indicat să conțină în majoritate întrebări închise pentru a obține răspunsuri precise;
c. trebuie să conțină doar întrebări deschise;
d. este o analiză de conținut pentru că furnizează documente ce relevă informații utile pentru verificarea unei ipoteze.
10. Observația structurată:
a. presupune o cunoaștere prealabilă a fenomenelor studiate;
b. utilizează grila de observație ca instrument de înregistrare a datelor;
c. nu poate fi utilizată penteu situații ori comportamente necunoscute și imprevizibile;
d. toate răspunsurile sunt corecte.
11. Atunci când cercetătorul este considerat de către persoanele care alcătuiesc grupul observat un membru obișnuit al acestuia, însă implicarea sa la acțiunile întreprinse este scăzută, se realizează o observație:
a) participativă, sub acoperire;
b) participativă, deontologic internă;
c) participativă, deontologic externă;
d) participativă, neutră.
12. Eșantionarea:
a. este o metodă de cercetare;
b. produce o ipoteză de lucru și trebuie să fie testabilă;
c. reprezintă procedeul de selectare aleatorie a unui grup reprezentativ dintr-o populație, în vederea efectuării unei investigații sociologice;
d. reprezintă o etapă în analiza de conținut.
13. Sondajul de opinie reprezintă:
a. o etapă a investigației sociologice;
b. un tip de observație sociologică;
c. un tip de anchetă bazată pe chestionar;
d. o tehnică specifică experimentului sociologic.
14. Dacă membrii grupului observat știu că cercetătorul nu face parte din grup, dar implicarea acestuia la activitățile desfășurate este maximă, se realizează o observație participativă:
a. deontologic internă;
b. deontologic externă;
c. sub acoperire;
d. neutră.
15. Una dintre următoarele ipoteze îndeplinește condiția de a fi direct testabilă cu realitatea (ipoteză de lucru).Identificaţi-o.
a. Toate societățile au o structură socială.
b. Elevii preiau în cursul procesului de socializare secundară normele și valorile sociale caracteristice profesorilor lor.
c. Toate structurile sociale au ca părți componente grupurile de referință și grupurile de apartenență.
d. Dacă persoanele provin din familii dezorganizate ori se caracterizează prin instabilitate emoțională, atunci au comportamente deviante.
16. Intrebările “de ce” dintr-un chestionar au funcția:
a. de a bloca intenția unor categorii de subiecți de a trece la întrebările următoare;
b. de a sublinia sensurile “pro” și “contra” din răspunsurile subiecților;
c. de a provoca explicații în raport cu diferite opinii exprimate;
d. de a marca în structura chestionarului apariția unei noi grupe de întrebări.
17. Întrebările dintr-un chestionar sociologic care au răspunsuri prestabilite sunt:
a. întrebări deschise;
b. întrebări închise;
c. ipoteze de lucru;
d. sondaje de opinie.
18. Documentul cifric care oferă informații despre volumul total al populației unei țări și totodată pune în evidență în mod periodic diferite caracteristici socio-demografice reprezintă:
a. grila de observație;
b. chestionarul;
c. recensământul populației;
d. analiza de conținut.
19. Orice ipoteză de cercetare:
a. trebuie să formuleze o relație cauzală și să fie testabilă;
b. se verifică doar pe baza unui sonaj de opinie;
c. se verifică doar printr-un experiment;
d. se finalizează întotdeauna printr-o observație sub acoperire.
20. Dacă cercetătorul nu cunoaște fenomenele ce se vor produce pe parcursul observației sale și nu poate folosi instrumente prestabilite de înregistrare a datelor, atunci desfășoară o observație:
a. structurată;
b. nestructurată;
c. deontologic internă;
d. ȋn mod necesar, sub acoperire.
21. Printre documentele cifrice, personale, oficiale se numară:
a. recensământul;
b. scrisorile personale, biografiile, jurnalele personale;
c. decizii de încadrare, decizii de trecere într-o altă categorie de salarizare;
d. listele de venituri și cheltuieli ale familiei.
22. Observația nedistorsionantă:
a. folosește aparatură de înregistrare audio sau video, oglinzi semitransparente, camere de supraveghere ascunse etc., cu scopul de a nu altera comportamentul celui observat;
b. este participativă neutră;
c. folosește numai grila de observație ca instrument obiectiv care nu influențează interpretarea datelor;
d. este întotdeauna structurată, pentru mai multă obiectivitate..
23. Un tip special de anchetă sociologică bazată pe un chestionar focalizat pe întrebări ce vizează opiniile subiecților cu privire la probleme cu caracter public este:
a. recensământul;
b. sondajul de opinie;
c. observația sub acoperire;
d. analiza de conținut.
24. Principalul instrument folosit în cadrul observației structurate este:
a. testul sociometric;
b. monografia;
c. grila de observație;
d. interviul.
25. Metoda monografică de cercetare sociologică, bazată pe studii interdisciplinare realizate de specialiști din diverse domenii(sociologi, medici, agronomi,ingineri, economiști etc.), a fost fundamentată și utilizată pentru prima oară în România de către:
a. Petre Andrei;
b. Dimitrie Gusti;
c. Henri H. Stahl;
d. Jakob Moreno.
