Proprietarul AdePlast, Marcel Bărbuț vrea să predea ștafeta fiilor săi

0
562

Bărbuții lui Marcel: cui vrea să lase afacerea proprietarul celui mai mare producător de materiale de construcții autohton aflăm din interviul New Money

Planul lui Marcel Bărbuț, proprietarul AdePlast, este ca în cinci ani să devină din „dirijor“ un simplu spectator. Iar pentru antreprenorul obișnuit să controleze totul în compania sa, trecerea afa­­cerii în mâinile celor trei fii pare a fi cel mai dur test din cele peste două decenii de business.

De la încercarea eșuată de listare la bursă până la decizia ca AdePlast să rămână în familie, Marcel Băr­­buț (61 de ani) nu a urmărit de fapt decât un singur scop: să asigure nemurirea colosului de polis­tiren, mortar și vopsea pe care l-a construit. În următorii ani însă, cel care a fost denumit „omul-orchestră“ (lucru care nu îi place și spune că e mai degrabă dirijor) spune răs­­picat că vrea să admire reprezentația din postura de spectator.

Întors în țară ca investitor „austriac“ – a fugit din România în 1988 și a rămas în Austria –, a avut într-o primă fază o afacere eșuată în comerțul cu bunuri. Și-a promis atunci că nu se va mai opri niciodată la jumătatea drumului. A pornit pe o nouă cale în 1996, cu MultiStar Prod, companie redenumită AdePlast în 2007. În 20 de ani a ajuns la nouă fabrici (în trei centre de producție) și afaceri de 77 de mili­oa­ne de euro.

„VACA DE MULS“ RĂMÂNE ÎN FAMILIE

„Dacă eu aș pleca acum, afacerea ar merge din inerție, însă trebuie să existe cineva care să îi ofere o orien­tare“, mărturisește antreprenorul. Înconjurat de cei trei băieți ai săi, pe care i-a cooptat în companie, Bărbuț pare mai decis ca ni­cio­dată să îi învețe cum să ducă businessul mai departe.

Când vorbește despre fiii lui – Alexander (27 de ani), cel care se ocupă de exporturi, Tho­­mas (24 de ani), cu responsabilități de marketing și IT, și Marcelo (21 de ani), deocamdată, învățăcel în departamentul financiar – minusurile sunt puse rapid pe tapet în fața plusurilor, parțial din dorința de a-i ambiționa și de a-i ține cu picioarele pe pământ. Bărbuț mai are un fiu, născut în 2013, prea mic pentru a avea vise cu mortar și polistiren.

„Nouă ni se pare că ni s-a dat posibilitatea să în­­­­­vă­­țăm ceva și să facem ceva în viață. Mâine, dacă viața îmi dă un picior sau se întâmplă ceva cu firma aceasta, eu știu să fac ceva“, spune Thomas Bărbuț, mărturisind că relațiile cu tatăl lor sunt „extraordinare“, chiar dacă acesta nu pierde niciun moment să le taxeze slăbiciunile.

„Ei au venit destul de bă­­trâni din Austria și prima lor limbă a fost limba ger­­ma­­nă. Au învățat limba română mai mult din mers. Mai au probleme de pronunție și de exprimare“, îi penalizează seniorul.

De altfel, când vrea să se facă mai bine înțeles, vor­­bește cu fiii săi în germană. Relațiile la birou par protocolare, căci copiii i se adresează cu „dom­­nul Bărbuț“, iar el le spune „colegii“. „Acasă îi spunem «tata», dar aici îi spunem așa“, punctează Thomas.

Din­­colo de cuvintele tăioase la adresa lor, antreprenorul încearcă să își rețină privirea protectoare. Poa­­te tot din acest motiv, în urmă cu șapte ani măr­­tu­­risea că nu și-ar lăsa copiii în „jun­­gla asta (piața construcțiilor, n.r.)“ și că inten­­țio­­nea­­ză să vândă afacerea odată ajunsă pe primul loc.

Astăzi, râde când își amintește declarațiile trecute, mai ales că unul dintre copii îi atrage atenția că le-a citit și el.

Cum stau lucrurile acum? „Competiția este acer­­bă și uneori murdară, mizerabilă“, dar AdePlast nu se mai uită după eventuali cumpărători, asigură Marcel Bărbuț, mai ales acum când copiii săi sunt implicați în afacere.

O afacere cu vânzări de 77 de mi­­lioane de euro și un profit de 5,8 milioa­­ne de eu­­ro anul trecut. Mai mult, câș­­ti­­­­gul a crescut de trei ori în pe­­­­­­rioada crizei, chiar și atunci când sectorul con­­struc­­țiilor era la pă­­mânt.

Evaluată la aproximativ 5 miliarde de euro în anul de boom 2008, piața materialelor de construc­ții s-a prăbușit în cri­­ză cu aproape 40 de procente, după cum arată da­­tele Asociației Producătorilor de Materiale de Construcții din România (APMCR).

La ultimele oferte de preluare, a făcut un consiliu de fa­­milie și i-a întrebat ce părere au.

„Dar de ce să vinzi? Au spus toți la unison. Și mi-am dat seama că nu au în ei dorința de a vinde pentru că banii se duc“, povestește antreprenorul, amintind și de o vor­­bă din popor care spune că „vaca trebuie mul­­să, nu tăiată“.

Cu alte cuvinte, „trebuie să exis­­te o aface­­re care să aducă bani, să îți dea o preocupare, să vii cu plăcere la muncă“.

Pe de altă parte, le mai tra­­­ge un perdaf: „Dacă îi las cu bani, se apucă de prostii“. În­­că își mai șco­­lește fiii, care mai au până să treacă de proba fi­­na­­lă.

Citiți mai multe pe NEW MONEY

Lăsaţi un mesaj

Te rugăm să adaugi un comentariu
Vă rugăm să completaţi numele

*