Cel mai recent episod de conflict din S.O.S. România confirmă percepția unei formațiuni politice eminamente inutile, un vehicul pentru oportuniști care, odată ajunși la un salariu confortabil în Parlament, nu par să aibă niciun scop politic sau socio-economic real.
Partidul S.O.S. România, o construcție politică apărută parcă de nicăieri, își consolidează reputația de proiect fără fond, măcinat de lupte interne. Cel mai recent episod a avut loc marți, 10 iunie 2025, când deputatul Ciprian Ciubuc a fost oficial exclus din partid. Reacția sa virulentă, în care acuză o „dictatură internă”, nu face decât să expună goliciunea unei formațiuni care pare să nu servească niciunui interes public.
Acuzații care confirmă oportunismul
Declarațiile lui Ciubuc, deși venite din partea unui om proaspăt eliminat din jocul intern, pictează un tablou credibil al realității din partid. El vorbește despre o conducere care a „confiscat valorile naționaliste și le folosește în scop personal” și despre lipsa de respect față de banii publici, risipiți pe „chermeze și bairamuri”.
Aceste acuzații întăresc ideea că, dincolo de discursul public, mulți dintre membrii săi au prins pur și simplu un salariu gras în Parlament pentru patru ani, fără a avea vreo intenție de a contribui la dezvoltarea țării. Ciubuc susține că a cerut „alegeri democratice în partid”, dar s-a lovit de o „conducere autoproclamată ca în PCR”, controlată de „Dna Partid”.
Un vehicul politic din care se sare în mers
Cazul lui Ciubuc nu este singular, ci se înscrie într-un trend care validează ipoteza unui partid-vehicul. De la începutul legislaturii, o listă considerabilă de parlamentari (3 senatori și 7 deputați) au părăsit deja barca, un semn clar că loialitatea este o resursă epuizabilă atunci când singurul liant este interesul personal.
În acest context, S.O.S. România pare a fi exact ceea ce criticii au spus de la bun început: un accident electoral, o adunătură de personaje fără coeziune, al căror singur scop a fost atingerea pragului electoral.
În final, excluderea lui Ciprian Ciubuc nu este o știre despre democrație internă sau doctrină politică. Este cronica unui conflict previzibil într-un partid care pare să nu aibă niciun scop, nicio viziune și nicio utilitate reală pentru România. Rămâne de văzut câți dintre actualii membri vor mai fi prezenți la finalul mandatului, odată ce beneficiile personale vor fi epuizate.
