Pandemia de coronavirus a creat probleme țărilor din întreaga lume, dar se pare că ea va afecta Rusia în mod deosebit, creându-i noi și complicate probleme președintelui Vladimir Putin. Constatările unui nou studiu de la Centrul Levada, o agenție independentă de sondaje, demonstrează că atmosfera creată de pandemie a subminat serios capacitatea Kremlinului de a asigura o creștere economică și niște produse de interes public – două condiții-cheie ale stabilității lui Putin. Luate împreună cu alte prognoze pe termen lung, cum ar fi cele legate de importanța tot mai mare a drepturilor populației și a urbanismului, tabloul rezultat este surprinzător de sumbru pentru bărbatul care conduce Rusia de 20 de ani.
De pe la începutul anilor 2000, sprijinul față de Putin avea două surse principale. Prima – Kremlinul a câștigat de partea sa profesioniștii clasei de mijloc prin promisiuni vizând o creștere economică înfloritoare. A doua – a fost atras un sprijin din partea grupărilor sociale cu venituri mici – cum ar fi funcționarii din sectorul public și pensionarii – dependente de ajutorul din partea statului și având o nostalgie a erei sovietice, alimentată prin promisiuni populiste și printr-o retorică demnă de o mare putere. De-a lungul istoriei, rușii au acordat prioritate capacității statului de a asigura drepturi sociale în detrimental celor cetățenești – o consecință a orientării paternaliste caracteristice societăților cu moștenire comunistă – iar asta a convenit strategiei lui Putin pe un plan mai larg.
În ultimii 20 de ani, cea mai grea lovitură la adresa acestui sistem de sprijin a survenit după criza financiară din 2008. Stagnarea economică survenită a dus la o scădere semnificativă a sprijinului față de guvern, care a culminat cu protestele la nivelul întregii țărin din 2011 și cu semnificativele pierderi electorale din acel an pentru partidul pro-Putin, Rusia Unită, în Duma de Stat. Deși declinul sprijinului față de Putin a continuat până în 2013, în 2014 Kremlinul a reușit să-l oprească temporar după ce a anexat regiunea Crimeea din Ucraina, ceea ce a dus la o întărire a mobilizării patriotice și naționaliste. Acest efect a durat aproximativ doi ani și jumătate, dar lenta erodare a sprijinului față de Putin a reapărut prin 2017.
Probabil, actuala pandemie va afecta Rusia chiar mai mult decât criza financiară din 2008. În primul rând, o scădere precipitată a prețurilor petrolului, la care se adaugă eventualul blocaj al activității economice, va afecta structural economia pe termen lung. Comparativ cu luna octombrie a anului 2019, în mai 2020 de două ori mai mulți ruși s-au plâns de întârzierea plății salariilor, de reducerea acestora sau de concedieri. După criza din 2008, asta i-a împiedicat pe ruși să-și dea seama cu adevărat de starea economiei. Până în luna martie, înainte ca majoritatea provinciilor rusești să impună politici de distanțare socială, Centrul Levada a înregistrat un declin de 20% al indexului vizând opinia consumatorilor.
Dar situația din acest an arată mai prost decât cea din 2008. De exemplu, procentul de încredere în Putin, măsurat întrebându-i pe oameni care sunt politicienii în care au cea mai mare încredere, a scăzut de la 34% în ianuarie la 25% în mai 2020. În cei 20 de ani în care a fost urmărit, acest procent nu a scăzut niciodată atât de mult. (Scăderea anterioară a fost de 30% și s-a înregistrat în 2013). Un alt indicator – cel legat de rata susținerii lui Putin – a atins și el o scădere istorică, de 59%.
Deocamdată, actuala situație economică din Rusia s-ar putea compara cu cea din 2008. Dar crizele din trecut s-au semnalat când sprijinul față de Putin ajunsese la apogeu. În 2008, înainte de criza financiară, procentajele în sprijinul lui Putin erau ridicate după mai mulți ani de continuă creștere economică. O altă criză economică, cea de la sfârșitul anului 2014, a fost contrabalansată de vestea anexării Crimeii de către Putin, după care sprijinul populației a atins niște cote-record. Ceea ce face ca anul 2020 să se deosebească de alții este faptul că, încă de la începutul pandemiei, sprijinul populației față de Putin era deja în scădere de mai mulți ani după nepopulara majorare a vârstei de pensionare și după cinci ani de scădere a veniturilor reale. Drept rezultat al tuturor acestor evenimente, armata a depășit președinția, devenind, în 2018, instituția în care rușii au cea mai mare încredere.
Pandemia subminează totodată capaitatea Kremlinului de a asigura servicii publice. Într-un studiu elaborat de Centrul de Analiză Politică Europeană și Centrul Levada, constatăm că încă dinaintea aparției pandemiei, repondenții se declarau îngrijorați mai ales de lipsa de acces la tratament medical, după care urmau dreptul la protecție socială, un nivel de trai decent, precum și dreptul la muncă, la condiții bune de lucru și la niște salarii acceptabile. Am constatat mai apoi că repondenții care își exprimau asemenea temeri – aproximativ 40% dintre intervievați – erau tentați să-și revizuiască opiniile cu privire la sistemul politic rus și își exprimau o semnificativă lipsă de încredere în drumul urmat de țară, precum și o mai mică încredere în conducerea lui Putin.
Ce înseamnă toate astea pentru capacitatea de rezistență a reginului lui Putin? În timp ce crizele anterioare, precum recesiunea din 2008, au fost văzute ca fiind niște probleme pe care statul le poate menține sub control, actuala pandemie denotă incapacitatea Kremlinului atât în privința asigurării unei creșteri economice îndelungate, cât și în privința asigurării serviciilor de zi cu zi. O criză crescândă a sistemului de tratament medical va accelerea dezaprobarea manifestată de populație față de Kremlin. Iar în timp ce Putin îmbătrânește, societatea rusă se modernizează, se urbanizează și devine mai puțin dependentă de presa controlată de stat. Rusia nu mai este o țară care poate fi condusă în cel mai pur stil autoritar. Deși Moscova deține încă mari rezerve economice, Putin ar putea deveni tocmai punctul slab al sistemului pe care el însuși l-a creat. Iar până în anul 2024 – anul următoarelor alegeri la nivel național – s-ar putea ca aceste schimbări să se arate îndeajuns de mari încât să creeze niște probleme total noi capacității lui Putin de a-și menține puterea.
