Deputatul Florin Iordache, președintele comisiei speciale pe legile justiției, a declarat că diferențele dintre raportul preliminar și raportul final al Comisiei de la Veneția pe Legile Justiției arată faptul că reprezentanții acesteia „au fost induși în eroare de către o parte dintre reprezentanții autorităților române cu care s-au întâlnit”, numindu-i pe președintele Klaus Iohannis, fosta șefă DNA Laura Codruța Kovesi și procurorul general Augustin Lazăr.
Iordache afirmă și că în raportul final se regăsesc erori.
El repetă, într-un comunicat de presă al Camerei Deputaților, că doar o parte dintre recomandări vor fi preluate, nu și cea referitoare la Secția specială pentru investigarea magistraților. „Câtă vreme argumentelor noastre, bazate pe cifre și exemple concrete, nu li s-au adus argumente contrare și nici nu ne-au fost prezentate soluții alternative concrete și viabile, ne menținem opțiunea legislativă, cu atât mai mult cu cât CCR a confirmat că aceasta este o garanție a independenței judecătorilor și procurorilor,” susține Iordache.
În ceea ce privește recomandările făcute privind codul penal și codul de procedură penală, deși în raportul său, Comisia de la Veneția face o serie de recomandări pe articole punctuale, deputatul PSD afirmă doar că se va ține cont de deciziile CCR.
Redăm mai jos poziția transmisă de Iordache:
„Parlamentul salută corecturile făcute de către Comisia de la Veneția la unele erori din propriul raport privind legile justiției. O parte dintre recomandări vor fi preluate în viitoare proiecte legislative
Parlamentul României a luat act de cele două avize publicate de Comisia de la Veneția pe data de 22 octombrie 2018, un aviz privind modificările la legile justiției și un alt aviz privind modificările la Codul Penal și Codul de Procedură Penală, iar în măsura în care recomandările din acestea sunt atât de competența Parlamentului și în acord cu Constituția României, cât și reprezintă soluții la problemele cu care se confruntă sistemul judiciar, vor fi preluate.
De asemenea, Parlamentul României salută corecturile făcute de Comisia de la Veneția a unor erori cuprinse în avizul preliminar privind modificările la legile justiției, însă constată că o serie de alte erori și afirmații nefondate au rămas în respectivul raport, ceea ce-i slăbește obiectivitatea.
În ciuda confuziei voite induse în spațiul public cu privire la cele două avize, subliniem faptul că acestea privesc două procese legislative distincte, ce sunt în stadii diferite, au obiecte diferite și sunt complet independente unul de celălalt. Ne vom referi, de aceea, distinct la fiecare dintre ele.
1. Avizul final pe legile justiției cuprinde o serie de modificări esențiale față de avizul preliminar, publicat în luna iunie 2018.
Acest fapt confirmă susținerile noastre, potrivit cărora experții Comisiei de la Veneția au fost induși în eroare de către o parte dintre reprezentanții autorităților române cu care s-au întâlnit.
Un prim exemplu de o astfel de modificare, care este și cea mai importantă, privește modificarea adusă Legii nr.304/2004, vizând posibilitatea acordată procurorilor ierarhic superiori de a invalida soluția unui procuror pe motiv că este “netemeinică”.
Această modificare a fost criticată agresiv de opoziție, de Președintele României, de Procurorul General Augustin Lazăr și de Procurorul șef al DNA de la acea vreme, Laura Codruța Kovesi, alături de Asociația Procurorilor din România și Forumul Judecătorilor din România. Toți au susținut, contrar normelor legale deja în vigoare, ca această prevedere este una nouă care aduce atingere independenței procurorilor. Opinia acestora, emisă de la cel mai înalt nivel, a fost preluată și rostogolită apoi în mod susținut de o parte a presei.
În avizul preliminar, contrar susținerilor noastre bazate pe texte de lege deja în vigoare, a fost preluată ca atare această critică, menționându-se expres că
„73. (…) Both the Prosecutor General and the Head of DNA, whose position would appear to be strengthened by this new power attributed to them, objected to this proposal in their meetings with the rapporteurs. In their view, this power would make it more difficult for them to resist pressure from politicians to interfere in individual cases, not least cases of corruption.”
Avizul final șterge însă adjectivul “nou”, cu referire la această modificare, notând însă faptul că experții au aflat “ulterior” că o astfel de prevedere există deja în Codul de procedura penală.
„ 76. (…)Both the Prosecutor General and the Head of DNA, whose position would appear to be strengthened by this power, considered that it will be difficult for them to resist pressure from politicians to interfere in individual cases, not least cases of corruption. The Commission however understands that, while the reference to groundlessness has indeed been added to the previous text of Law no. 304/2014, the principle already appeared in the Criminal Procedure Code.”
De asemenea, Comisia de la Veneția a șters dintre recomandările finale renunțarea/reconsiderarea acestei modificări, ceea ce demonstrează încă o dată faptul că aceștia au fost grav induși în eroare.
Un al doilea exemplu, la fel de elocvent cu privire la manipularea susținută dusă pe aceste legi ale justiției, este reflectat în informațiile false primite de experți de la autoritățile române pe tema imixtiunii serviciilor de informații în justiție.
În avizul preliminar, Comisia de la Veneția menționează expres că: “95. Potrivit explicațiilor primite de delegația Comisiei de la Veneția, sprijinul sus-menționat a fost justificat de imperativele juridice și tehnice legate de aplicarea măsurilor speciale de cercetare în cazurile complexe de corupție, serviciul de informații fiind, până la decizia Curții Constituționale din anul 2016, singura autoritate care dispunea de dotările tehnice necesare unor astfel de măsuri și singura autoritate căreia legea îi permitea să folosească respectivele mijloace tehnice. În același timp, criticile aduse implicării serviciilor de informații sunt văzute de unele părți interesate (inclusiv unii procurori) ca fiind motivate de reușitele României în lupta împotriva corupției și ca o reflectare a eforturilor întreprinse pentru a contracara această luptă”.
Afirmația din raportul preliminar reflectă manipularea crasă la care au fost supuși experții Comisiei pe acest subiect.
În observațiile trimise Comisiei de la Veneția am arătat că nicio lege nu conferea Serviciului Român de Informații dreptul de a efectua interceptări, adică acte de cercetare penală, în baza mandatelor emise în temeiul Codului de procedură penală.
De asemenea, în ceea ce privește dotarea tehnică, am arătat că DNA a cheltuit sute de mii de euro pentru dotarea cu aparatură de interceptare, cu mult anterior anului 2016, astfel încât susținerea că doar SRI avea aceste dotări era o ofensă adusă contribuabililor europeni.
Cu toate că în raportul final această parte a fost înlăturată, acest fapt însă nu schimbă modalitatea nedemnă, iresponsabilă și lipsită de onestitate a autorităților române care au furnizat date și informații false Comisiei de la Veneția.
În același timp însă, în raportul final privind legile justiției au fost păstrate, din păcate, o serie de erori factuale grave și afirmații nefondate care discreditează obiectivitatea dorită a raportului.
De exemplu, demersul Înaltei Curți de Casație și Justiție de a sesiza CCR este calificat ca fiind “unic” (par. 28), se susține în continuare în raportul final al Comisiei de la Veneția. În realitate însă, atât în cazul modificărilor legilor justiției din 2005, cât și din 2012, ICCJ a sesizat Curtea Constituțională. Prin urmare, demersul ICCJ de a sesiza CCR nu este unic, ci, dimpotrivă, unul uzual când vine vorba despre modificări făcute la legile justiției.
Un alt exemplu este mențiunea că, în cadrul procedurii de numire a procurorilor de rang înalt, avizul se va muta de la Plenul CSM la Secția pentru Procurori (par. 50). Afirmația este complet falsă, deoarece și în trecut acest aviz era emis tot de Secția pentru Procurori și nu de către Plenul CSM.
Se reține, de asemenea, tot eronat în acest aviz, existența unei divergente în jurisprudența Curții Constituționale cu privire la rolul Președintelui în numirea procurorilor șefi de rang înalt, făcându-se trimitere la Decizia din 2005. Acea decizie nu face niciun examen al modului specific de numire al procurorilor șefi și nu există în Decizia nr. 375/2004 nicio analiză a rolului comparativ al Președintelui cu cel al Ministrului Justiției prin prisma prevederilor art. 132 din Constituție. Ca atare, câtă vreme o astfel de analiză nu a fost făcută în 2005, ea nu are cum să contravină deciziilor din 2018 la care face referire Comisia de la Veneția.
În ceea ce privește celelalte recomandări, o parte au fost deja implementate prin OUG nr.92/2018, care va fi dezbatută și îmbunătățită în Parlament. Acestea privesc problema pensionării magistraților, a condițiilor de revocare din funcții de conducere, de clarificare a dreptului de vot al membrilor societății civile și de revocare a membrilor CSM.
Rămân în discuția Parlamentului recomandările privind eficientizarea controlului asupra serviciilor de informații și a creșterii rolului societății civile în cadrul CSM, recomandări care sunt binevenite.
În ceea ce privește problema noii secții în cadrul PICCJ, am prezentat argumentele noastre ce justifică înființarea acestei secții. Câtă vreme argumentelor noastre, bazate pe cifre și exemple concrete, nu li s-au adus argumente contrare și nici nu ne-au fost prezentate soluții alternative concrete și viabile, ne menținem opțiunea legislativă, cu atât mai mult cu cât CCR a confirmat că aceasta este o garanție a independenței judecătorilor și procurorilor.
De altfel, perspectiva operaționalizării noii secții a determinat închiderea de către DNA a sute de dosare privind magistrații.
Astfel, dacă potrivit informațiilor furnizate de Inspecția Judiciară la data de 30 iulie 2018, “se aflau în curs de soluţionare la Direcţia Naţională Anticorupţie 415 cauze vizând în total 474 de judecători şi 346 de procurori”, conform cifrelor furnizate de DNA la data de 5 octombrie 2018 mai sunt în lucru 233 de cauze care vizează plângeri, sesizări referitoare la magistrați. Cu alte cuvinte, în doar două luni, dintre care luna august cuprinsă în vacanța judecătorească, au fost soluționate nu mai puțin de 182 de dosare privind magistrații, asta în condițiile în care, anterior modificării legii, dosarele trenau ani de zile.
În ceea ce privește recomandările ce impun o revizuire a Constituției, acestea vor fi avute în vedere în momentul în care un astfel de demers va fi inițiat.
În concluzie, avizul final al Comsiei de la Veneția pe legile justiției corectează o parte din erorile inițiale, generate de informațiile false furnizate de o parte din autoritățile române.
În ceea ce privește recomandările menținute în raportul final, câteva au fost implementate, altele rămân în discuție, urmând a fi analizate în Parlament, cu ocazia dezbaterii proiectului de lege de aprobare a OUG nr.92/2018. Unele nu pot fi implementate, câtă vreme nu vor fi prezentate alternative viabile pentru corectarea unor probleme de sistem incontestabile.
2. Cu privire la Codul penal și Codul de Procedură Penală
Comisia de la Veneția recomandă reevaluarea soluțiilor legislative adoptate, în acord cu respectarea strictă a deciziilor Curții Constituționale.
Fără discuție, vom avea în vedere, la reluarea dezbaterilor în Parlament, toate îndrumările Curții Constituționale, sens în care așteptăm motivarea deciziei Curții Constituționale în privința Codului de Procedură Penală și pronunțarea deciziei în ceea ce privește Codul Penal.
Invităm atât partidele din opoziție, cât și reprezentanții autorităților judiciare și ai barourilor, să participe lucrativ la lucrările comisiei parlamentare, prin depunerea de amendamente, în acord cu dezlegările Curții Constituționale și ale Comisiei de la Veneția.”
De Vlad Mitu
