Deficitul bugetar al României a ajuns la 2,95% din PIB după primele patru luni ale anului 2025, potrivit datelor publicate marți de Ministerul Finanțelor. Deși în scădere ușoară față de aceeași perioadă a anului trecut (3,25%), cifra rămâne ridicată și reflectă dezechilibrele structurale accentuate în timpul guvernării PSD-PNL conduse de Marcel Ciolacu, încheiată recent.
În termeni absoluți, deficitul a fost de 55,97 miliarde de lei, față de 57,29 miliarde lei în perioada similară din 2024. După primele trei luni ale acestui an, deficitul se situa la 2,28% din PIB, ceea ce arată o deteriorare suplimentară în aprilie.
Conform Ministerului Finanțelor, veniturile totale au însumat 199,92 miliarde lei (o creștere anuală de 9,4%), în timp ce cheltuielile s-au ridicat la 255,89 miliarde lei, cu o creștere nominală de 3,7% față de aceeași perioadă a anului trecut.
Moștenirea guvernului PSD-PNL: un dezechilibru bugetar sistemic
Deși România are în prezent un guvern interimar, efectele guvernării anterioare — dominate de alianța PSD-PNL și de premierul Marcel Ciolacu — continuă să se resimtă puternic. Bugetul pentru 2025 a fost construit de fostul executiv pe o creștere economică de 2,5% și un deficit estimat de 7% din PIB, cu mult peste țintele convenite cu Comisia Europeană în cadrul procedurii de deficit excesiv.
În absența unor reforme fiscale autentice și a unei consolidări bugetare serioase, guvernul Ciolacu a preferat măsuri cu impact politic pe termen scurt: creșteri de salarii și pensii, programe de cheltuieli fără acoperire sustenabilă, menținerea unui aparat birocratic extins și ignorarea recomandărilor internaționale privind reducerea risipei din administrație.
Aceste politici au accentuat vulnerabilitatea structurală a finanțelor publice. România rămâne cu una dintre cele mai mici ponderi ale veniturilor bugetare în PIB din Uniunea Europeană, în timp ce cheltuielile fixe devin tot mai împovărătoare.
Cu un guvern interimar la Palatul Victoria și cu incertitudini majore în plan politic, redresarea bugetară pare tot mai dificilă. În lipsa unor decizii ferme, riscurile privind accesul la finanțare externă, creșterea costurilor de împrumut și pierderea unor fonduri europene rămân în continuare ridicate.
