Fostul fotbalist român care a reușit să fugă de două ori de regimul ceaușist, a povestit la Sport Total FM despre cum a scăpat de Securitate în Australia, în 1981 și apoi în Spania, în 1989.
Viscreanu a dezvăluit cum a fost întors acasă din Australia și cum a reușit totuși să joace 8 ani la Bacău, Flacăra Moreni și Dinamo, chiar dacă avea titulatura de fugar:
„Situația în România era din ce în ce mai rea. În anul ăla practic n-am jucat deloc, n-am câștigat bani, eram în armată. Nu era vorba de bani, pentru că i-am avut și i-am cheltuit, viața materială nu mă interesează. Pentru mine fotbalul a fost viața mea, am iubit fotbalul ca nimeni altcineva. Profesorul meu din Bacău a zis că a antrenat 46 de ani și niciodată n-a cunoscut un copil ca mine.
Am luat avionul până la Amsterdam, de acolo la Singapore și apoi la Melbourne. Era un drum lung și ziceam că <<nu mai vin, nu mai vin>>, deja îmi băgasem în cap. Aveam 20 de ani. Am jucat primele două meciuri, dar eu nu m-am dus să joc campionatul, eu m-am dus să fug. După primele două meciuri, pe mine m-au prins cu o fată într-o mașină, era jumătate dezbrăcată. Din greșeală am ajuns cu ea, că venise să-l caute pe Dorel Zanfir, eu a zis că nu merge, să merg eu să vorbesc. Între una și alta, am ajuns la ea la mașină. Era un campionat mondial și normal că trebuia să stăm în camere, să nu ieșim, nu putea să scoate nici capul pe geam, cu securiștii lângă noi, ne controlau tot timpul.
Toți voiam să rămânem, ziceau că hai să facem o echipă, nu ne mai întoarcem niciunul, vorbeam de față cu toți, cu securiștii, aici rămânem. Că era o țară extraordinar de frumoasă, nu mai văzusem așa ceva ce văzusem la Melbourne. Mai ieșisem din țară, dar nu se compara Europa cu Australia.
Cu Italia n-am mai jucat, după ce s-a întâmplat cu fata aia, nu știu dacă ăsta a fost motivul, eu cred că da, pentru că jucasem toate meciurile titular. Eram rezervă, iar înainte de meciuri mergeam în tribună. Erau atât de mulți români, mă întrebam cum au ajuns acolo. Lui Dorel îi aduceau haine, o grămadă de blugi, mie nu-mi venea nicio pereche. Eu știam că vreau să fug, nu mă interesa nici dacă joc sau nu, eu făceam planurile de a fugi. L-am cunoscut pe un român care se așezase lângă mine, cunoscusem și o australiancă înainte de primul meci, când am coborât din autocar și a venit direct la mine. A zis că îi place de mine și că vrea să mă vadă în toate meciurile.
Mă întâlneam cu ea și cu încă un român de origine maghiară care mă întreba dacă cunosc pe cineva care vrea să rămână în Australia, eu ziceam că nu, pentru că voiam eu să rămân. A venit o dată, iar m-a întrebat, a venit seara meciului cu RFG, a venit la hotel, a întrebat pe fiecare, eu am rămas aproape de ușa hotelului și vorbeam cu un prieten de-al lui, tot de origine maghiară. A văzut că eram ultimul la ușă, venea nea Tache Macri să ne ia în camere ca să mergem la culcare că urma meciul de bronz cu Anglia, așa că am așteptat momentul când toți erau să plece și e aglomerație și i-am zis ăstuia <<hai, unde ai mașina, că eu rămân>>. M-au înconjurat 3-4 persoane și duși am fost. Pe drum mă uitam numai înapoi, că aveam senzația că mă urmăresc securiștii, ca-n filme. De mic ascultasem Europa Liberă, unde se spunea că Securitatea a omorât oameni prin occident. Mă întrebau de ce mi-e frică, dacă vreau înapoi. Dar am mers la el acasă”, a spus Gheorghe Viscreanu la Sport Total FM.
Interviul integral poate fi ascultat pe site-ul www.sptfm.ro, sau prin aplicația de mai jos:
Citește și: Andrei Ursu, despre achitarea torționarului tatălui său: „Am sperat că se va face dreptate!” (AUDIO)
