Premierul Marii Britanii încearcă să își influențeze parlamentul. Johnson îşi doreşte un Brexit dur şi nu se dă în lături de la a minţi. Însă adversarii săi s-au repliat, constată Barbara Wesel într-un comentariu pentru Deutsche Welle.
Johnson a fost nevoit să-i înfrunte pe adversarii din propriul său partid, care au venit cu argumente mai inteligente şi mai pragmatice ca ale sale.
Johnson e în corzi. Prin pregătirea terenului pentru elaborarea unei legi contra unui Brexit fără acord, adversarii săi i-au servit o lovitură cruntă.
Pierderea simbolică a majorităţii și acuzații de minciună
A urmat pierderea simbolică a majorităţii, la diferenţă de doar un vot. În timpul discursului în parlament al premierului, deputatul conservator Phillip Lee s-a ridicat fără să spună un cuvânt şi a luat loc lângă liberali, în rândurile opoziţiei. Mai clar de-atât nu-şi putea manifesta dispreţul faţă de un şef de guvern şi partid.
Declaraţia de adio a acestui parlamentar vorbeşte de la sine. În scrisoare apar termeni ca minciună, „bullying” şi iresponsabilitate.
Prin strategia sa agresivă privind Brexitul, Johnson ar submina democraţia şi unitatea Marii Britanii. Phillip Lee a anticipat ameninţările lui Johnson la adresa celorlalţi conservatori rebeli şi a părăsit benevol partidul.
Citește și Boris Johnson a solicitat o convorbire telefonică cu Klaus Iohannis
A fost un gest simbolic care arată că guvernul Johnson se clatină. Aproximativ douăzeci de „rebeli” din rândurile conservatorilor resping strategia guvernului privind Brexitul.
Fiindcă politica executivului londonez se îndreaptă către o separare de Uniunea Europeană dură şi dezordonată, numai pentru a satisface nevoia de puritate ideologică a dreptei conservatoare şi ruperea completă a Regatului de comunitate.
Marea înşelătorie Brexit
Johnson are alte planuri fiindcă el este un distrugător al sistemului şi face parte din categoria noilor iresponsabili din politică. Lui Johnson nu-i pasă dacă din cauza Brexitului se vor pierde şi ultimele locuri de muncă din industria oţelului sau dacă industria auto se prăbuşeşte.
Johnson: Marea Britanie este cea a jucătorilor de pe piaţa financiară, care susţin un Brexit dur. Un Regat cu mai puţină implicare din partea statului, mai puţine taxe şi reglementări. Un fel de stat internaţional corsar, cât mai liber de alianţe şi de obligaţiile unei cooperări cu alte ţări.
Asta vrea într-adevăr Johnson?
Johnson susţine că perspectivele unui acord cu UE au crescut. De fapt, de la Bruxelles se aude că nici măcar nu se negociază serios. Premierul Marii Britanii spune că există noi propuneri pentru graniţa irlandeză.
La Dublin se spune că el ar vrea să relaxeze obligaţiile stipulate în Acordul din Vinerea Mare (n.r. Acordul de la Belfast). Johnson mai susţine că UE va renunţa numai dacă o va putea ameninţa serios cu un Brexit dur. Or, asta este o prostie fiindcă Bruxelles-ul se aşteaptă la orice şi nu va face concesiile la care premierul londonez vrea să o forțeze.
Citește și Honk Kong se transformă în scenă de război
Un premier care trimite forţat parlamentul în vacanţă pentru a înlătura opoziţia. Deputaţii i-au dat o primă lovitură şi vor să-i lege mâinile. Nu se ştie dacă vor reuşi până la urmă, fiindcă şeful executivului se gândeşte deja prin ce trucuri ar putea amâna data Brexitului.
Ce se va întâmpla
Fără o majoritate parlamentară, alegerile anticipate nu vor mai putea fi evitate. Va fi o luptă electorală în care Boris Johnson îşi va folosi coada minciunii de până acum, iar englezii vor vota după seara de pub scufundată în pint-uri de bere sau cidru.
